Eduard ADAM

Ne lăudăm noi, românii, ori de cîte ori avem ocazia, cu tinerii sclipitori, care obțin premii după premii la cele mai înalte concursuri din țară și din străinătate. âi scoatem în față, atunci cînd delegațiile se întorc încununate de lauri, pe profesorii care au îndrumat activitatea elevilor premiați. însă toate astea sînt excepții. învățămîntul de masă din România, ne place sau nu, este într-o grea și fără de sfîrșit suferință. Școlile arată ca după bombardament, logistica lipsește sau, acolo unde există, e depășită. însă, în bună măsură, răul din sistem pleacă de la profesori. Sînt tot mai puțini dascălii de calitate, fiindcă cei mai mulți fie au ieșit la pensie, fie au plecat în lumea largă, unde au văzut cu ochii. Și mai grav este că nu sînt semne de revigorare a sistemului. Cea mai bună dovadă este ce s-a întîmplat la concursul de titularizare din județul Bacău. Inspectoratul Școlar a scos în această vară pentru titularizare peste 600 de catedre. Dintre acestea, doar vreo două sute au fost ocupate. Și asta, deoarece numai acele catedre sînt bune. Adică sînt la școli din orașe sau în localități unde naveta nu este prea grea. în rest, dascălii, deși au avut note peste șapte, care să le permită titularizarea, au spus „pas” posturilor oferite, fiindcă sînt, cele mai multe, în localități uitate de lume. Unde, în special iarna, nu poți ajunge decît cu elicopterul.
Am stat și m-am gîndit dacă i se poate reproșa unui cadru didactic că a refuzat un post. Nu poți s-o faci, fiindcă omul și-a ros coatele în cei patru ani de facultate, a muncit pe rupte, iar acum așteaptă să culeagă roadele. Nu prea are ce. Lefurile, mai ales pentru profesorii debutanți, nu depășesc cinci milioane de lei. Abia dacă își achită transportul din acești bani. Și cum trebuie să trăiască, toți caută portițe. Acceptă să fie diriginți, fac și pregătiri peste pregătiri, numai că și acestea îi solicită nervos și le mănîncă mult timp. Ce altceva mai poate face un cadru didactic, cînd trei sferturi din zi li s-au dus și sînt aproape de epuizare?! Mai nimic, iar toate astea îi duc cu gîndul la un singur lucru: să plece.

Consecințele acestui cerc vicios le știm deja cu toții. Profesorii buni pleacă, conștienți că pot face altă meserie cu succes, pe salarii decente. Așa se-ajunge în situația ca sute de posturi să rămînă libere. Cei care au de suferit, însă, sînt elevii, și în special cei din mediul rural. în ei lovește sărăcia din sistem. Ajung să învețe carte de la absolvenți de liceu, care nici pentru ei nu știu prea multe. însă nici suplinitorii nu stau mai mult de-un an pe același post, așa că elevii ajung adevărați cobai. An de an le vine alt profesor, unul mai „bine pregătit” decît altul, anii se scurg și se trezesc absolvenți de gimnaziu. Ajung să concureze cu tineri de la oraș, și-atunci descoperă, bieții de ei, adevărata lor valoare. Sînt victime ale unui sistem bolnav, pe care unii vor să-l îmbrace într-o haină de normalitate. în realitate, însă, sistemul românesc de învățămînt dă să moară. E subfinanțat, e „conservator și rezistent la schimbări”, așa cum îl caracteriza Ghiorghi Iorga, fostul inspector școlar general din Bacău. Puțini sînt, însă, cei care recunosc acest lucru.

în atare situație nici nu știi dacă să te bucuri că mai sînt profesori care au luat notă de titularizare, dar care preferă să rămînă suplinitori, în speranța unui post în oraș sau în apropierea acestuia. Ba chiar ajungi să te bucuri că există măcar suplinitorii cu liceu, oameni dispuși să stea într-un sat în care școala se face într-o casă a unui om din sat, gata, gata să se dărîme. Iar dacă auzi de vreun absolvent de facultate care a acceptat s-și îngroape zilele într-un cătun, chiar zici că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Astfel de situații, însă, nu prea durează. Se deșteaptă oamenii și, mai devreme sau mai tîrziu, pleacă. Sincer, așa aș face și eu. ľ›¸›ä›ľ›0gë+
>3w@
Ż@H^ ^hfhjhbhŻ@Y^ŕ ^hfhjhbhŻ@Y^ŕ Helvetica-R învățămîntul de masă din România, ne place sau nu, este într-o grea și fără de sfîrșit suferință. Școlile ar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!