EUROPO, VENIM!

Presa de Bacău

Val MĂNESCU

De zece ani, cu mic, cu mare, gazetarii din Bacău își pun în plicuri cele mai profunde, mai rele, mai bune, mai curajoase, materiale pe care le-au scris pe durata unui an și le trimit la concursul de presă.
Competiția s-a numit la început „Gala Presei băcăuane” și s-a perpetuat în ultimii cinci ani datorită insistentei preocupări a lui Andrei Muit, inimosul președinte al Asociației Betania, fondator al Fundației Infolife, și a eforturilor ziaristului Codrin Pop. Pentru anul 2006, competiția jurnalistică a fost organizată în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Bacău și cu sprijinul financiar al S.I.F. Moldova. în concurs au intrat 125 de produse mass media. Un juriu neutru și competent a notat materialele trimise la concurs și a acordat premii pentru 13 ziariști. Au fost nominalizate alte 23 de producții jurnalistice.
La dezbaterea tradițională care a avut ca temă „Deontologia în mass media”, discuțiile aprinse au derapat spre un subiect care, ciclic, odată pe an, revine în atenția publică: „Asociația ziariștilor din Bacău”.
E un adevăr devenit istorie faptul că ideea a fost lansată prin 1996, la o primă întîlnire la care s-a încercat crearea unei organizații profesionale. Puși în fața concedierilor arbitrare și a demisiilor forțate, oamenii din presa băcăuană și-ar fi dorit să aibă un organism care să le apere interesele și să-i poată convinge pe patroni să înțeleagă că deontologia jurnalistică este, pentru lucrătorii din presă, ca și jurămîntul lui Hipocrate pentru medici. Circula aserțiunea – fără acoperire reală – că mass media este a patra putere în stat. Intenția ziariștilor de a se asocia ascundea, de fapt, dorința lor de a nu mai fi considerați niște simpli scîrța-scîrța pe hîrtie, niște muncitori cu pixul care pot fi dați afară aidoma celorlați muncitori cu lopata, rindeaua sau volanul.
Organizația le-ar fi apărat drepturile și le-ar fi asigurat asistență în justiție. Le-ar fi asigurat contacte cu celelalte organizații profesionale. Ar fi invitat în Bacău ziariști de calibru național să le vorbească tinerilor aspiranți la gloria gazetărească despre cum trebuie abordat un caz dificil, despre cum se scrie o știre, despre valoarea adevărului, despre deontologie sau despre moguli. Pe durata ultimului deceniu al secolului douăzeci, tentativa înființării unei asociații a ziariștilor s-a repetat în Bacău de vreo trei patru ori și tot de atîtea ori a eșuat. Ultima încercare s-a stins fără nici un ecou în ianuarie 2001, deși nu numai consensul fusese stabilit, ci se redactase și un frumos statut, semnat de reprezentanții tuturor redacțiilor băcăuane: Dorin Ciulină, Liviu Avram, Nicoleta Bichescu, Gheorghe Bălțătescu, Dan Iacob, Dana Macsim, Cristian Grosu, Ovidiu Bufnilă, Remus Radu, Florin Popescu, Claudiu Târziu, Doru Ridel, Dorin Dodiță, Dan Vrânceanu, Petru Done, Ștefan Radu și alții, încă vreo douăzeci. La propunerea lui Cornel Cepariu, s-a stabilit ca Adrian Ionescu, singurul jurist dintre noi, să pigulească textul actului de constituire și apoi să facă demersurile de legalizare a organizației.
Aderarea la Statut ar fi însemnat automat acceptarea unui adevărat Cod deontologic al jurnalistului. Actul care trebuia să devină oficial era laconic, poate chiar eliptic, dar constituia o bază etică esențială. Punctele sale făceau referire la datoria primordială a gazetarului – aceea de a relata adevărul și de a verifica informația din mai multe surse -, la echidistanță și obiectivitate și la principiul „audiatur et altera pars”. Sunau bine și articolele privitoare la confidențialitatea surselor, dar și cele care invocau clauza de conștiință, neacceptarea tratamentelor preferențiale în scopul influențării opiniilor sau a presiunilor exercitate asupra ziaristului. Nu erau omise nici obligația de a corecta distorsionarea voită sau neintenționată a informației și nici dreptul la replică. Documentul era o probă a maturității la care îngerii locali ai adevărului își doreau să fi ajuns, a convingerii că a fi jurnalist profesionist înseamnă, într-o țară civilizată, în primul rînd o conduită morală care conferă credibilitate și prestigiu.
După ce consensul general a fost clar, sala Prefecturii a răsunat de aplauzele obștii gazetărești și însuși președintele de atunci al Consiliului Județean, Nicolae Lupu, care-și oferise auspiciile binevoitoare, a onorat, cu șampanie și pișcoturi, botezul nenăscutului copil.
Doar că, după festivismul entuziast, s-a așternut o tăcere bizară. Unii au avansat supoziția că ziariștii fuseseră „lucrați” în intenția lor de a-și crea instrumentul legal de apărare. Că, binențeles, serviciilor secrete nu le-ar fi convenit existența activă a unei organizații profesionale a presarilor. Că patronii înșiși se deranjaseră să declanșeze conjurația universală, ca nu cumva să se asocieze gazetarii și să li se năzărească să pună de-o grevă, ceva. Doar un naiv ar crede că stăpînii de drept ai presei sau serviciile secrete și-ar fi irosit timpul cu „Asociația ziariștilor din Bacău”, cu atît mai mult cu cît, pentru media locală, 2001 a fost un an al schimbărilor spectaculoase. Grupul de presă Symbol își dăduse ultima suflare: postul de radio STAR B nu mai emitea. Dumitru Sechelariu cumpăra Radio Alfa și investea într-o televiziune digitală. După aproape un an de funcționare pe licența Tele 7 ABC, Televiziunea Kripton își înceta activitatea. Postul de radio VOX T era achiziționat de compania SBS Broadcasting Media și inclus în rețeaua KISS FM. Schemele redacțiionale se modificau peste noapte. Cei mai „tari” ziariști băcăuani erau ajutați să se exileze în presa bucureșteană. Alții se apucau de afaceri fără legătură cu mass media.
Avalanșa modificărilor de forță din peisajul jurnalistic local a avut, fără îndoială, un efect de estompare a dorinței de unitate a ziariștilor. Dar, cel puțin la fel de mult, au contat îndoiala, orgoliul, lipsa de curaj și cea a spiritului contestatar care au făcut ca romantismul inițiatorilor să se stingă încet și fără consecințe, ca o dragoste neîmpărtășită. valoarea adevărului, despre deontologie sau despre moguli. Pe durata ulti

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!