Europo, venim!

Tichia de mărgăritar

Val MĂNESCU

Ce țară minunată, binecuvîntată de Dumnezeu, e țara noastră! Ce munți înalți și ce de cîmpii mănoase! Cîtă sumedenie de rîuri și ce albastru e cerul! De aceea, noi, întîmplători și temporari locuitori ai acestui tărîm, suntem siguri că vom cîștiga, așa cum străbunii noștri au cîștigat mereu marile războaie ale zbuciumatei istorii a României. Și, dacă nu vom cîștiga noi, suntem fericiți cu speranța că măcar copiii, dar mai sigur nepoții noștri vor cîștiga și vor fi mai mult decît atît cît am reușit noi să fim. Timpul e o poveste frumoasă inventată de Dumnezeu ca să ne treacă mai ușor existența pe planeta Pămînt. Cu toate acestea, cei mai mulți români sunt nefericiți.

Doar oile române, tot oi. Proaste ca oile!
Vin europenii să-i învețe pe bacii noștri cum se montează aparatul de muls electronic, cu furtunașe transparente și tetine de inox la standard european. Au urcat pînă în vârful muntelui cu jeep-ul lui domnul George, care ține nonstopul de la răscruce. Cu ei au venit și primarul din sat și veterinarul Canea (bețivan, dar bun meseriaș, se pricepe la paricopitate. în vară, cînd s-au umflat oile cu grîu de la Danciu, retrocedatu’ cu cinci hectare din tarlaua fostului CAP, Canea ăsta le-a salvat. Avea el un briceag de-l primise cadou de la omologii lui din Elveția, unde fusese într-un schimb de experiență, da’ ce briceag! Tăia ca lama! Cu el le-a crestat burțile, de le-a scos aerul și le-a scăpat de la moarte, al dracu’ Canea!)
Primarul a fluierat de două ori și i-a adunat pe toți de la stînă, să le spună ce și cum. Scopul, cum ar veni. După vreo două ore, toată lumea a înțeles că dracii ăștia de europeni vor cu orice chip să integreze țara Mioriței cu tot cu stîni, cu bîrsanele, cu glodul, cu măgarii și javrele corcite. Că, să fiți atenți bă, la ce vă spune ei, că e groasă rău cu Europa asta, ne-a dat fax guvernul, uite-l ici! Faceți ce zice, că altfel, canci mai vindeți voi caș la oraș, da’ și amenzi ce-o să luați, că vă vindeți stînele și vă văd cerșetori pe la ei prin Amsterdam, de vi-o trag ăia ai lor în fund, pe la spate, cît ai zice stînă! Cînd au auzit de milioanele de lei noi de amendă, ciobanii s-au mirat mai întîi, apoi au mormăit că nu se poate. Dar, veterinarul Canea, susținut de primar, le-a fluturat în față ordonanța de guvern. în clipa aia, pînă și Neamțu, baciul cel mai bătrîn și mai prost dintre ei, a dat din cap și a zis: Nu-i a bună! Flăcăi, ajutați-i pe nemți să pună drăcoveniile la țîțele fetelor!
Numai că oile, nu și nu. Geaba specialiștii olandezi și francezi, îmbrăcați în alb ca doctorii, cu măști de tifon pe față și cu mănuși de latex le-au îmbiat cu iarbă verde, geaba le-au momit cu mugurași proaspeți de ghiocei și indrușaim, geaba le-au arătat poze digitale cu copii bucălați și veseli care beau numai lapte de oaie, hrănitor, natural și fără picior de bacterie. Geaba baciul Vasile Neamțu le-a cîntat din fluieraș de fag cum stă treaba cu microbii de sub unghiile lui. Geaba le-a proiectat veterinarul Canea un slide color cu frames-uri explicite și grafice în Corel Draw despre cum stă treaba cu toxi-infecțiile alimentare. Apoi le-a pus un DVD cu un film științific îngrozitor care demonstra de unde vin bolile mortale ale mileniului trei și de ce, înainte de muls, trebuie ca ugerele rumegătoarelor să fie spălate cu apă caldă de la boilerul pe gaz al stînii. La sfîrșit, a folosit scanner-ul ca să convingă auditoriul că iarba noastră românească e profund infestată cu bacterii, protozoare și gonococi.
în timpul acestei lecții științifice, oițele de pe tăpșan mestecau impasibil fire de iarbă privind melancolice înspre zări. Păreau că nici n-au observat display-ul cu plasmă care valorează cît producția lor de lapte pe vreo cinșpe ani. Cîinii bărbați se odihneau și ei, aparent absenți de la demonstrație, așteptîndu-și trocuțele cu zer aburind. Din cînd în cînd, cîte un hămăit scurt le atesta totuși existența bucolică.
în cele mai mici cotloane, viața în spațiul danubiano-pontic pulsa energic: muștele își făceau de cap cu bîzîitul lor enervant, măgarul stînii dădea din coadă, iar o rîmă scotea capul ca să constate dacă nu cumva primăvara a venit iar degeaba. Veterinarul Canea se pitise după o căpiță și tot sugea dintr-un bidonaș de plastic ceva care nu semăna deloc cu laptele de oaie. El își imagina că se deplasează cu viteza legală pe autostrada care urmează să fie edificată în curînd, pe direcția Rîșcani – Vadu Oii.
în general, totul ar fi fost la fel ca acum o sută, dar ce zic eu, ca acum cinci sute de ani, ba chiar ca pe vremea lui Dromichete, dacă nu apăreau nenorociții de specialiști europeni cu mașinăriile lor diabolice, să tulbure datul strămoșesc. Și cu pretențiile lor: ba că ciobanii să-și taie unghiile, ba că să poarte geci din puf de pinguin, ba că șubele lor mițoase sunt pline de purici și de microbi. Bun că deja au mobile ca să poată comunica și IPod-uri cu meneluțe, da’ cică să pună gipies la oi, ca să le depisteze cu satelitul! Cică să facă brînza de oaie în oale de inox. Da’ metrou n-ar vrea? N-ar fi mai bun un elicopter ca să adune animalele cînd le prinde strechea asteniei de primăvară și fug care-ncotro?

Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi bieții papuci! Mioarele nu s-au lăsat convinse să accepte pe țîțele lor elegantele accesorii, fiecare în valoare de cîte 600 de euro, care-ar fi făcut posibilă alinierea cașcavalului autohton la normele cașcavalului de pe piețele vestice. Behăitul lor protestatar a umplut munții și văile. De trei zile-ncoace, gura nu le mai tace, or fi bolnăvioare, bietele mioare?

La ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar?
nți bă, la ce vă spune ei, că e groasă rău cu Europa asta, ne-a dat fax guvernul, uite-l i

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!