FĂRĂ PREJUDECĂȚI

Lecția chineză

Mihai BUZNEA

învață de la alții! – ne îndeamnă un vechi dicton norvegian. Chinezii ne învață cum să scăpăm de mafie și de mafioți. Simplu: prin lichidarea lor fizică! Nu contează nici numele și nici poziția socială ori politică a celui care a călcat pe bec; soluția e una singură – glontele. Justiția marelui stat asiatic ne-a demonstrat, încă odată, că nimeni nu poate glumi cu legea atunci cînd este vorba despre securitatea și integritatea persoanelor. Tratamentul este același. Ceea ce ne trimite la titlul sugestiv al unui roman românesc: „Dulce ca mierea e glonțul patriei”. Numai că această „miere” pe la noi e mai rară și decît iarba de leac.
Dar, ce ne învață chinezii: un oficial de rang înalt, responsabil cu siguranța alimentară și medicamentoasă a populației, a fost condamnat la moarte și împușcat pentru vina de a fi pus în pericol viețile concetățenilor săi prin aprobarea cu ochii închiși, adică fără să verifice și să respecte procedurile de rigoare, pentru care a semnat în fals – a unor noi produse alimentare și medicamente fără ca în prealabil acestea să fi fost testate. „Serviciile” făcute companiilor producătoare nu au fost chiar dezinteresate, ci dimpotrivă, s-au convertit în peste 600 de milioane de dolari care au intrat în conturile secrete ale respectivului oficial. Infracțiunile de abuz în serviciu și de mită săvîrșite în schimbul unor foloase materiale sînt clare ca lumina zilei, iar cazurile de îmbolnăviri apărute le-au pus capac. Adus în fața faptului împlinit, ministrul cu pricina și-a recunoscut malversațiunile, iar judecătorii i-au administrat antitodul penal, deși condamnatul solicitase indulgența instanțelor supreme. Finalul s-a produs în urmă cu doar trei zile…
Nu e singura lecție de acest fel, execuțiile din piața publică fiind, pînă în urmă cu cîtva timp, ceva obișnuit. Morala lor este una singură: cine face ca ei, ca ei s-o pățească!… Fiindcă doar așa se poate scăpa țara de hoți, pungași, șmecheri, șmenari și profitori.
De astfel de indivizi nu ducem lipsă nici noi, românii. Și nu vă spun nici o noutate; avem chiar mai mulți decît s-ar cuveni. Numai că „băieții noștri deștepți” știu să se descurce cu ajutorul și sub protecția personajelor sus-puse. De aici și paradoxul românesc: avem corupție, dar ne lipsesc corupții! Politicienii, Poliția, Procuratura, Justiția, celelalte instituții ale statului se luptă cu ei din zori și pînă-n seară, dar nici că reușesc să-i răpună. Fie din lipsă de probe, fie din vicii de proceduri. Fie din apartenențe la „Familie” (a se citi – grupuri de interese), fie că știu să „cotizeze” din greu; adică să împartă „mălaiul”. Așa că zeci de dosare se pricopsesc cu izbăvitorul NUP, sau se prăfuiesc prin arhive în așteptarea prescrierii faptelor, iar cei ce s-au dedulcit la mierea fagurilor fără stăpîni își ling mai departe buzele. Spuneți-mi: ați văzut pe careva dintre marii noștri rechini să-nfunde „mititica”?
E drept, românii au eliminat din codul penal pedeapsa cu moartea. A fost una din cuceririle revoluției decembriste. Bună? Rea? Cine să știe! Dar măcar stîlpul din piața publică a orașelor să fie repus în drepturi, spre a ni-i putea scuipa în față pe cei care-și bat joc de „proștii” care rabdă și tac. Să vezi cum ne-am lecui de jigodii!…dică să împartă „mălaiul”. Așa că zeci de dosare se pricopsesc cu izbăvitorul NUP, sau se prăfuiesc prin arhive în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!