Fără prejudecăți

…Lung prilej de vorbe și de ipoteze!

Mihai BUZNEA

Un nou show mediatic înfierbîntă zilele românilor în acest sfîrșit geros de ianuarie cu temperaturi siberiene. Clasa politică e în fierbere, chiar a dat în clocot și ciorba de potroace se revarsă în strachinile noastre cu miros de acreală puturoasă. Adrian Năstase se autosuspendă din funcția de președinte executiv al partidului său, victimă de conjunctură a mătușii Tamara, iar premierul Tăriceanu nu vrea să scape o asemenea ocazie, cerînd și demisia acestuia din demnitatea de președinte al Camerei Deputaților, amintindu-și brusc de sloganul comunist „bate fierul cît e cald”, spre a-și duce execuția pînă la capăt. Liderul PSD, Mircea Geoană, sare la gîtul premierului acuzîndu-l de corupție prin mișmașuri financiare, iar vicepremierul George Copos este țintuit la stîlpul infamiei de afacerile necurate în dosarul „Loteria” și se autosuspendă din toate funcțiile de partid, colegii nu sînt de acord, dar nu renunță cu nici un chip la înaltul fotoliu guvernamental, din care își dirijează propriile interese de zeci de milioane de euro. Liderii UDMR se agață cu disperare de ultima găselniță – statutul minorităților și autonomia culturală. Liderul organizației bucureștene a PSD – Dan Ioan Popescu -, își anunță, la rîndu-i, intenția de a renunța la demnitățile politice, iar ex-președintele Ion Iliescu reapare în scenă ca unic posibil salvator al partidului pe care el însuși l-a creat, pentru ca alții să-l îndrepte spre ruină. Și tot el îl sfătuiește pe Viorel Hrebenciuc să renunțe la funcțiile din partid. Vip-urile pesediste se reunesc în vîrf de munte, la fereală de urechi indiscrete, spre a decide soarta formațiunii lor politice și a le cînta prohodul celor care au apucat pe căi ispititoare de arginți…
Iată, acestea sînt problemele grave ale țării, la care fiecare asistă și se descurcă cum poate. Gîlceava aleșilor nu mai lasă loc pentru altceva: frigul din case nu se (mai) simte, scumpirie sînt uitate, aderarea la UE e doar o poveste cu final îndepărtat, președintele Băsescu schimbă direcția de plutire de la vest către est, după cum bate vîntul, iar marii devalizatori profită în continuare de bîlciul politic spre a-și farda afacerile nu tocmai ortodoxe. Acum mai e și ziua Unirii în care – nu-i așa? toți românii sînt unul și lucrurile continuă să curgă în matca lor, doar cu ceva gheață la mal.
Războiul anticorupție își derulează, așadar, un nou episod, cu actori de marcă ce beneficiază de prezumția de nevinovăție pînă la proba contrarie. Care, mai mult ca sigur, nu va veni niciodată. Cine s-a înfruptat din festimul puterii nu renunță cu una – cu două la statutul de privilegiat. Răsfățații pot, cel mult, să mîrîie unii la alții, eventual să se mai muște pe ici – pe colo, chiar și prin părțile moi, dar în nici un caz nu se vor repezi la beregăți. Fiindcă se știe: vremurile se schimbă, dar năravurile – ba. Iar moravurile politicienilor noștri se cunosc mult prea bine, că doar ne-mpiedicăm la fiecare pas de ele. De-aia ne și merge atît de bine; fiindcă (spunea și Eminescu) „moravurile fără legi pot totul, legea fără moravuri – aproape nimic”. Ați auzit, de șaisprezece ani încoace, ca vreun politician român de marcă să se simtă deranjat de acuzele ce i se aduceau, probate, dovedite, evidente, și el să se simtă lezat, afectat, să se retragă cu demnitate și să-și demonstreze nevinovăția? Nu, a rămas bine mersi „la post”, acuzînd că totul nu e decît o diversiune și hărțuială politică! Amintiți-vă de cazurile Nicolae Văcăroiu, Viorel Hrebenciuc, Ioan Mureșan; actualmente – Năstase, Dan Ioan Popescu, Copos, Tăriceanu; dar și de ale celor din lumea interlopă a marilor fraude – spre a face distincția. Date fiind aceste bogate antecedente nu-mi fac nici o iluzie că se va întîmpla ceva cu cei din prim-planul evenimentelor prezente. Va rămîne un episod ceva mai colorat și mai animat din tumultuoasa guvernare a celei de a doua legislaturi din acest început de secol. După instrumentări și probatorii se va constata că cercetații nu pot fi trecuți în tagma vinovaților și a inculpaților, deci imaginea lor de oameni politici integri va trebui „reperată”, iar ei (re)puși în drepturi, spre liniștea și mulțumirea supușilor. Crede cineva că ar putea fi și altfel? Se înșeală, atîta vreme cît dictonul „hoc volo, sic iubeo” (asta vreau, așa poruncesc) preferat de guvernanți, e la el acasă. în rest: doar vorbe și vînt… brusc de sloganul comunist „bate fierul cît e cald”, spre a-și duce execuția pînă la capăt. Liderul PSD, Mircea Geoană, sare

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!