Fără prejudecăți

Unde dai și unde crapă…

Mihai BUZNEA

Mi-am reamintit de celebra și savuroasa povestire a scriitorului satiric Gheorghe Brăescu urmărind, pe mai toate posturile noastre de televiziune, celebrări de căsătorii cu miri și mirese ce au atins de mult vîrsta senectuții și care își adunaseră primprejur, la fericitul eveniment, droaie de copii cu părul încărunțit și mustăți stufoase, nepoți și strănepoți, prieteni din armată și alți nuntași ce mai degrabă s-ar gîndi la întîlnirea cu doamna în negru… Și iarăși mi-au răsunat în urechi, după multă vreme, acordurile melodioase ale unei partituri de mult uitate: „N-a fost nuntă mai frumoasă”. Celebra operetă a compozitorului Gherase Dendrino, inspirată de străvechiul eveniment și compusă special pentru tinerii însurăței pe la începutul secolului trecut își trăiește, în vremurile noastre, o a doua – sau a cîta, oară?! – tinerețe, semn că nunta la români este o sărbătoare perpetuă ce nu ține seama de vîrstă, cu belșug de veselie și de bucurie, de ospețe pantagruelice și închinări de multe pahare. Tradiție de la care n-avem voie a ne abate cu nici un pas (de dans?!), chiar dacă ne-nghesuie bine nevoile și banii nu ne dau pe dinafară din buzunare. Asta-i… România pitorească cu alaiul ei de datini și obiceiuri. Că bine le mai spunea cronicarul: „nu vremurile sunt sub oameni, ci oamenii subt ele!…”. Și dacă n-ar fi posturile, toate cîte sînt trecute în calendarele bisericești, am ține-o numai în petreceri. Vorba ceea: sărac – sărac, dar cu coada pe sus!
Grijulii foarte cu noi și cu starea noastră de spirit, nu care cumva să ne-o pierdem, dar mai ales cu viitorul nației, guvernanții s-au gîndit să privească și ‘nainte, nu doar înapoi, dacă vrem s-avem… viitor de aur. Nu mai e pentru nimeni o noutate criza demografică pe care o traversăm. în doar un deceniu și jumătate, populația României a scăzut cu aproape două milioane de oameni; alte două milioane și jumătate, dacă nu cumva chiar trei, au apucat-o pe alte meleaguri ale lumii; natalitatea e în scădere vertiginoasă, mortalitatea infantilă crește, populația se tot împuținează și îmbătrînește c-așa vrea ea, aceste din urmă efecte putînd avea, însă, și un beneficiu intrinsec: ne înțelepțim (!?).

Sub impulsul acestui nor amenințător coborît printre noi de nu se știe unde, guvernanții au hotărît că este cazul să-și facă simțită prezența și în acest delicat segment al responsabilităților cu care i-am însărcinat și au trecut la fapte (dar nu pe post de tauri comunali) pentru resuscitarea natalității prin stimularea bănească a familiilor nou create. Miza ne este deja cunoscută: un bonus de 200 de euro pentru fiecare cuplu aflat la prima experiență maritală. Ce se poate face cu 700 de lei pentru pornirea în viață a tînărului cuplu e, desigur, o altă întrebare al cărei răspuns nu prezintă un interes aparte. Știm și de ce. Ceea ce se mai știe, însă, despre impactul produs asupra potențialilor însurăței, e că acesta seamănă cu întîmplarea anecdotică din celebra povestire pe care am invocat-o deja: unde dai și unde crapă. Fără a se buluci la birourile de stare civilă ale primăriilor, tinerii – animați, poate, de un exces de considerație față de mai vîrstnicii lor concitadini cu plete dalbe, le-au lăsat locurile neocupate spre a răspunde în voie sacrosanctei întrebări: „cetățene… liber și nesilit de nimeni iei în căsătorie pe…?”. Și s-au pus oamenii pe treabă, nu glumă! Doar că cei ce vor a trece în rîndul oamenilor serioși, adică ale celor cu acte de căsătorie în regulă, nu prea sînt dintre cei bălai, ci al celor cu pletele pana corbului dată înspre albire. Cel mai renumit (pînă acum) cuplu e de prin Argeș, mirele fiind un flăcău de vreo 98 de ani, iar tînăra mireasă – de vreo 86. Pentru nuntă – spunea ginerică, privindu-și aleasa inimii cu subînțelesuri deocheate, erau pregătiți doi porci de peste 200 de kile, alți 15 de 30 de kile, multă bere, țuică și vin. Toate (?!), cumpărate cu cei 200 de euro plătiți de Primărie. Iată, chiar nu știam cît de tare e moneda europeană și ce minuni se pot face cu ea! Știu ei, guvernanții, ce știu cînd dau acești bani pentru stimularea noilor familii. Numai că, atunci cînd au dat liber hotărîrii cu pricina, niciunul dintre ei nu s-a gîndit să adauge și ceva de genul „tinerilor cu vîrsta pînă la… „, astfel că haiosul act normativ e numai bun pentru o enciclopedie umoristică. Și au cam luat țeapă! Dar așa e cînd te grăbești ca mireasa la așternut, pierzi din vedere detaliile, dedesubturile. Oricum, respectiva hotărîre de guvern tot e bună la ceva: îi „bagă în legalitate” și pe cei cu căruța-n drum. Chiar dacă asta ne cam costă la buget. Dar nimic nu e prea scump cînd e vorba de propășirea noastră demografică… semn că nunta la români este o sărbătoare perpetuă ce nu ține seama de vîrstă, cu belșug de veselie și de bucurie,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!