FĂRĂ PREJUDECĂȚII Colocviu de istorie

Ce semnificații are 1 Decembrie în istoria românilor și în conștiința națională? Iată o întrebare la care fiecare dintre noi, indiferent de vîrstă și ocupații, trebuie să aibă un răspuns. Nu unul oarecare, nu unul formal, nici convențional, ci unul serios, exact, angajant. Cu trecutul care ne-a conturat o identitate, un crez, o perspectivă, nu se glumește, nici nu se negociază. El este imuabil, reprezintă certificatul nostru de excelență.

Mîine sărbătorim Ziua Națională, prilej pentru a ne redefini atitudinile, opțiunile, legitimitatea apartenenței la noul curs pe care îl parcurgem de aproape treisprezece ani încoace. Am urmărit, în avanpremieră, consemnate în presa scrisă ori în reportajele și anchetele de televiziune, gradul de percepție și de cunoaștere al evenimentului. Care, subliniez, nu este unul oarecare, ci de primă referință. Sigur, nu mă așteptam la răspunsuri savante, nu toată lumea se ocupă cu cercetarea și interpretarea istoriei, dar un minimum de cunoștințe trebuie să-l aibe inclusiv copilul de grădiniță. Spre surprinderea, dar și deziluzia celor care au urmărit și valorizat sondajele, necunoașterea a fost numitorul comun. Necunoaștere sau confuzii exprimate, în numeroase cazuri, în cuvinte și formulări aparent elevate, cu pauze între idei (care erau subliniate, dar absente cu desăvîrșire), menite să le confere substanță, greutate și credibilitate. În viziunea celor mai mulți dintre subiecții chestionați, 1 Decembrie 1918 a fost, ori este, o dată istorică importantă, ceva care a unit românii, cînd am scăpat de asuprirea altor popoare. Nu-mi amintesc; nu știu; n-am citit; parcă atunci s-a făcut România Mare, cînd au venit ardelenii și moldovenii la Regat. Alte puncte de vedere, surprinzătoare și acuzatoare, în același timp: atunci am cîștigat războiul, sau: am scăpat de unguri; a avut loc împroprietărirea țăranilor; s-a adoptat tricolorul. Amnezie sau ignoranță? Din fiecare, cîte o doză masivă, servită cu indiferență și dezinteres – venite dintr-o concepție tributară și condamnabilă , gen „am altceva mai important de făcut, mă intreresează alte chestii”, mai ales din partea celor tineri, a teribiliștilor, elevi, studenți, oameni de afaceri și nu numai. Rigoarea și decența, asociate în astfel de momente, s-au regăsit doar la cei vîrstnici sau trecuți de prima tinerețe, adică la cei care au făcut, au trăit și respectă istoria. Nu trebuie să te surprindă prea mult, încerca să justifice aceste corijențe în masă și, în același timp, să mă facă să înțeleg fenomenul, un cunoscut om de catedră băcăuan, păstrător și restaurator al valorilor trecutului. Acum ne conduc alte criterii, tributare unor concepții false. Noi, cei ce promovăm tradiția, sîntem catalogați atemporali, inadaptabili, romantici. Ia întreabă-i pe junii respectivi dacă cunosc cine-i mai „tare” om al Bacăului sau la ce echipă va pleca, din iarnă, cutare fotbalist de la FCM? Și alte lucruri de soiul ăsta. Vei primi răspunsurile pe negîndite. Răul nu e doar aici, vine din alte părți: nu știm, poate nu vrem să cultivăm tradiția, așa cum o fac alții, vecinii noștri, ungurii, de exemplu. Mizăm, și s-a demonstrat că greșim, pe sentiment, pe dorință etc, etc. Fals și păgubaș, începînd cu familia, continuînd cu școala și celelalte forme de influențare și determinare. Avem ceea ce merităm: confuzie și dezorientare. Totuși nu am a mă teme pentru ceea ce va urma, pentru că nu o dată am știut să ne trezim din amorțeala care ne cuprinsese. Acum sîntem pe un val în reflux. După care vine fluxul și spală răul. Ai încredere. (Mihai BUZNEA)