Fata cu două identități

Aparent, este povestea clasică a unui copil oligofren abandonat. Părăsită de mamă, încă din primele zile după naștere, în scurt timp ajunge în grija “leagănului” de la Dărmănești. După cîțiva ani este mutată la Comănești, unde avea să absolve opt clase la Școala Specială. în 1999, voluntarii unei organizații caritabile engleze au găsit-o într-o stare cumplită de mizerie și au adus-o la Asociația “Marile Speranțe” din Bacău.

Aceasta ar fi, pe scurt, o parte din povestea unei tinere a cărei vîrstă reală nimeni nu o cunoaște. “Fata nu avea nici un act de identitate, deși toată lumea știa că o cheamă Maria Niță și că este fiica Elenei și a lui Jenel. Noi am făcut investigațiile care se impuneau în această situație și stupefacția noastră a fost mare cînd am descoperit că, de fapt, Maria Niță era o altă fată, studentă la acea vreme la București. Coincidență de nume și de date personale, sau greșeală, nu am aflat nici pînă la această oră. Cert este că datele personale ale celor două erau perfect identice. Aceeași dată a nașterii, aceleași prenume ale părinților. Prin urmare, nimeni nu știa exact numele real al fetei, iar persoana care o înregistrase prima dată în documentele leagănului de la Dărmănești nu mai lucra de multă vreme acolo”, ne-a povestit Cornelia Dobranici. Aflată în această situație, fata și-a pus singură un nume și tot ea și-a stabilit data nașterii. “Ea a vrut să schimbe numele din Maria în Angela și tot ea a fost cea care a stabilit data nașterii sale pe 15 iulie, chiar în mijlocul verii. Noi ne-am ocupat de întocmirea actelor sale personale și am ținut seama de dorința sa în stabilirea numelui și a datei nașterii. Acum, conform buletinului său, o cheamă Angela Niță, dar toți ne-am obișnuit cu vechiul nume, așa că o strigăm Maria”, mi-a spus Cornelia Dobranici, directoarea Asociației.

Anul nașterii, stabilit după placul medicului

Deși toată lumea știa ca fata este nascută în 1977, medicul care a întocmit certificatul de handicap al fetei a stabilit, după capul lui, că ar fi mai bine să scrie un alt an. “Doctorul a măsurat-o cu ochii din cap pînă-n picioare și a zis: «te dau înapoi cu cîțiva ani, că ești prea mărunțică»”, își amintește și acum directoarea Dobranici. Așa se face că, în certificatul de naștere al fetei și în buletin anul nașterii nu este 1977, cum ar fi trebuit, ci 1981, cum a vrut medicul.
Deși Angela a fost diagnosticată cu oligofrenie, încă din primii ani de viață, aceasta lucrează zilnic, cîștigîndu-și existența. Face curățenie prin casele unor familii din Bacău. Primește de la aceștia mîncare, haine, detergenți și se descurcă singură în căminul Asociației „Marile Speranțe. „Deși pare greu de crezut, Angela este o bună gospodină și știe să se descurce singură. Trăiește din ceea ce primește de la familiile unde lucrează, iar acești oameni o înțeleg și o acceptă așa cum este ea. Pensia sa de handicap, de 1,4 milioane de lei o pune lunar la bancă. Are adunate pînă acum peste 20 de milioane de lei. Noi i-am dat o cameră în cămin, iar acum trebuie să-i fac acte pe această cameră, pentru că nu vreau să o dea niciodată, nimeni afară. Anul ăsta trebuie să merg cu ea la notar și să-i pun camera pe numele ei. Ea merită acest lucru. Eu poate voi pleca de la conducerea asociației, dar Angela aici va rămîne”, își dorește Cornelia Dobranici.
Toți cei care locuiesc la căminul „Marile Speranțe” o îndrăgesc. Angela are propria ei filosofie și știe că atunci cînd cineva o înjură pe stradă sau îi vorbește urît, seara musai o va durea piciorul. Așa se întîmplă de fiecate dată și ea fuge de oamenii răi.
Am vrut cu tot dinadinsul să o cunosc pe Angela. în acel moment era plecată să facă curat la „doamna avocat”. Așa că i-am lăsat spus că o voi căuta spre seară, în jur de ora șase.

“Pe doamna avocat o găsiți în cartea de telefon, la numele «avocat»

La ora stabilită, fata mă aștepta nerăbdătoare în fața porții asociației. Preț de cîteva secunde, ochii mi se opresc pe mîinile sale firave. Fata bărbătoasă alungă cîinii ce tocmai mă încolțiseră și politicoasă mă invită în camera sa. „Unde ai fost de dimineață cînd te-am căutat?”, am încercat eu un dialog cu aceasta. „La doamna avocat, am facut curat”, mă lămurește rapid fata. „E o femeie bună, și dacă aveți treabă cu ea o gasiți în cartea de telefon la litera “A”, că așa o cheamă: avocat”, adaugă Angela.
Mă surprinde curățenia desăvîrșită din camera sa. Fără să o întreb nimic, îmi arată televizorul cel nou și îmi explică în cîteva secunde că l-a cumpărat din banii ei. Apoi, scoate de la gît lănțișorul de aur cu cruciuliță și îmi explică că tot din pensia sa l-a cumpărat. „Acum stau singură în cameră, că Daniela, colega mea, a plecat în Scoția. O aștept să se întoarcă. Mi-e dor de ea…”, recunoaște fata. âmi arată un ursuleț de pluș și îmi spune că i-a pus numele Daniela, în amintirea colegei sale plecate. „Ce vrei să scriu în ziar despre tine?”, o întreb eu. „Nu știu…doar că nu beau, nu fumez, nu fac prostii și că aici mi-e bine și vreau să-mi cumpăr un frigider. Am diplomă de opt clase, la Școala Specială din Comănești. Părinții nu îi cunosc, dar nici nu mă interesează… Doamna Cornelia mă ajută mult. E o femeie bună”, îmi explică Angela, pe scurt, viața sa.
Fata se întinde pe pat și îmi spune că a muncit mult zilele astea și că este obosită. Strînge ursulețul „Daniela” la piept și îmi spune că așa adoarme seară de seară.
Dau să plec, dar Angela se ridică în capul oaselor și-mi zice: „Să mai veniți, să o cunoașteți și pe Daniela cea adevărată, cînd s-o întoarce! Ea e cea mai bună prietenă a mea și o să vă povestească multe din Scoția”. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!