Firma „Rosetti” a deschis ferestrele către afaceri rentabile

Ne-am cunoscut la o expoziție. O „personalț”, cum rar se mai vede în zilele noastre, printre industriași. O expoziție de uși și ferestre din aluminiu și PVC, pe care firma „Rosetti” le produce în Bacău de aproape 16 ani. Am văzut, atunci, mai mult decît o lume catre care era deschisă, larg, fereastra. Am vazut un stil de a face afaceri, adoptat de patronul fimei, Ioan Rosetti după o lungă experiență. „Am muncit toata viața – spune Ioan Rosetti -, dar niciodată ca în ultimii ani. Pentru că am avut afacerea mea, dar și pentru că mi-au impus-o condițiile în care am făcut-o. Nu ne-a învățat nimeni să facem afaceri, am prins ideile din mers, le-am experimentat. Acum e altfel, cred că pot da lecții, dar nu o fac explicit, pentru că generațiile care vin cred că vor fi deja pregătite pentru aceasta”. Așa este omul de afaceri Ioan Rosetti, un om deschis spre ceilalți, un om conștient ca numai în comunitate poate realiza tot ce îsi propune. A fost unul dintre primii care au ieșit în lume cu afacerea sa, pe care a făcut-o cunoscută aproape agresiv. Iar lumea a învățat că „Rosetti” înseamnă calitate.

– Domnule Rosetti, se spune ca sunteți unul dintre primii afaceriști ai Bacăului. Nu la cifra de afaceri mă refer, acum, ci la momentul în care ați intrat în afaceri.
-Chiar dupa 22 Decembrie 1989 m-am decis să intru în afaceri. Mi-am dat seama ce se întîmpla și, pe 30 ianuarie 1990, m-am dus direct la Prefectură și am cerut autorizație de privatizare. Nu aveam bani, deci singura idee viabilă era să fac o consignație. Am vîndut o Dacie, un videoplayer și un televizor color, am închiriat, cu multă greutate un spațiu, în Bacău, și am mai cumpărat cîteva vitrine. Așa am deschis, dar abia în septembrie, consignația, care era și la modă, în vremea aceea. Dar foarte greu am pornit. Nu aveam cunoștințe, nici de legislație, vroiam să ne privatizăm, dar nu știam cum. A mers o perioadă, dar tot timpul mă gîndeam ce să mai fac. Consignația a mers vreo patru ani, chiar dacă nu era într-un vad foarte bun, dar eu eram al doilea care a deschis așa ceva în Bacău. După consignație, m-am gîndit la un magazin de băuturi. Marfă de vinotecă, băuturi fine. A mers și afacerea acaesta, un an-doi. Așa că am lăsat-o pe mîinile baiatului meu și ale soției, iar eu m-am angajat director executiv la filiala unei firme din Constanța, care se ocupa cu ferestre din aluminiu și PVC. Domeniul era o noutate la noi, iar eu am stat acolo un an. Pînă cînd au început să apară unele probleme, mai ales datorită cheltuielilor mari pentru a aduce marfa în Bacău tocmai din Constanța.
– Să nu spuneți că ați plecat ca tot salariat, la vreo altă firmă!
– Atunci mi-a încolțit în minte o nouă idee de afacere. M-am retras de la firmă. Mi-am luat baiatul și un nepot, am cumpărat niște utilaje ceva mai vechi și am început să fac ce făceam la firma constănțenilor. Prețurile erau foarte bune atunci, raportate la adaosul comercial, care ajungea la 300 la sută. Aveai de unde să plătești și salariile, dar și să te gîndești la viitor, să investești. Pe cînd acum e cu totul altfel. Încetișor, am mai luat cîte un utilaj, un spațiu cu chirie, o hală de circa 100 de metri pătrați. Noi măsuram, noi executam, tot noi eram contabili. Am văzut că treaba mergea. Am început pe aluminiu, patru ani. Dar afară, în străinătate, afacerea cu aluminiu scîrțîia și a început să scîrțîie și la noi. Se ridicau prețurile la aluminiu, iar noi ne-am gîndit să începem cu PVC. Am fost printre primii care au ales această variantă. Am și cumpărat o linie de producție, foarte scumpă la vremea aceea, dar treaba mergea bine. A apărut o problemă cu sticla, la geamul termoizolant. Nu aveam mașină de spălat geamurile, ne chinuiam cu mîna, dar am adunat bani, am făcut și un credit în bancă și am luat și mașina de spălat și de confecționat geamul termoizolant. Deja, spațiul pe care îl aveam era prea mic. Aveam clientelă, pentru că tot timpul eram pe piață cu publicitate, dar și cu seriozitate în comenzi. Așa am cumpărat spațiul pe care îl avem acum, în Cartierul CFR, de 200 de metri pătrați, și ne-am lărgit activitatea. Piața era foarte dificilă, însă, și atunci am început să importăm materia primă, ramele pentru geamurilede termopan. A fost prima noastră prioritate: să nu mai luăm marfa de la „diverși”, ci să importăm.
– Ați trecut, deci, hotărît la o altfel de afacere. Era un domeniu absolut nou, la noi.
– Nu doar atît, ne-am și lărgit activitatea, ne-am făcut o nouă structură, un nou program de activitate, separînd activitățile – confecționarea de ferestre din PVC, confecționarea de ferestre din aluminiu și uși, sector special pentru sticlă. Apoi, ușor, am adus ceea ce însemana, la noi, protecție solară – jaluzele verticale, jaluzele orizontale, șine de perdele, rulouri exterioare – pe care le importam din Italia. Importăm de acolo 90 la sută din ce avem. Așa am dezvoltat sectorul de protecție solară. Așa am ajuns să producem, să vindem la preț de fabrică. Vindem către alte societăți, mai mici, iar ele montează. Intenția noastră este ca și în acest an să mai cumpărăm cîțiva roboți, să producem ferestrele și să ieșim, ușor, de pe piață ca montatori. Doar vom produce geamul termoizolant, rulouri, jaluzelele, șine de perdele și perdele. Am început de anul trecut, iar situația e bunicică. Avem cîțiva dealeri, cîteva puncte de lucru, în Piatra Neamț, în Onești, și urmează Roman, dar oricum distribuim în toata Moldova. Deja au apărut clienți de prin Constanța, Brașov, ușor. Avem și agenți, care contractează. Cel mai modern atelier este cel de matrițărie. Intenția noastră este să aducem mașini de extrudare, să ne facem singuri profilele. Am început cu acest atelier, de matrițe, unde ne confecționăm noi matrița, profilul nostru, conform agrementelor tehnice și ISO 9001. Iar luna aceasta dăm drumul la secția de matrițe.
– După cum povestiți, pare că totul merge ca pe șine. Fie ele și de perdele.
– Ei, au fost destule probleme. Și mai sînt. O problemă mare va fi, anul acesta, cu forța de muncă. De aceea ne-am gîndit la robotizare, astfel încît cu un număr mic de oameni să avem o producție mare și un preț competitiv pe piață. Acum există posibilitatea să vină firme din afară și să ocupe piața, pentru că au experiență de economie capitalistă, fonduri, dotare, altă concepție despre muncă. La noi e mai greu să înveți un muncitor să facă lucrul repede și de calitate. La noi, e o vorba: „Lasă, că merge și așa!”. Dar, la un moment dat te trezești cu probleme pe piață. Așadar, ne-am cumpărat două mașini computerizate, iar acum trebuie să mai luăm niște soft-uri speciale și programe mai complicate, astfel încît muncitorul să nu mai programeze el mașina, să umble la ea. El numai o alimentează. El doar o supraveghează.
– Nu sunt cam mulți pe această piață?
– Intenția, pe piață, este să nu se întîmple ca la Gealan și Rehau. Produc toți. Dar noi, cu mai multă experiență. Însă fiecare ne-am găsit un profil. De aceea, noi mergem, acum, pe produsul Spectus – Anglia. Alții pe Veka. Sunt multe pe piață, din diferite țări. Noi am vrut un produs nou. Alții au cam aceeași tehnologie. Și colaborăm cu Spectus de anul trecut. E un profil ceva mai scump, dar și o calitate englezească. Pe aluminiu, mergem cu produse grecești, Elvial, dar poate din acest an vom schimba profilul, tot pe ceva din Grecia.
– Cum simțiți, sub picioare, piața? Dar concurența?
– Piata pe care ne-am mișcat, pînă acum, a fost cam nesigură. Cam haotică. S-a ajuns la producția de profile prin garaje, cu o mașină de lipit, o daltă și un ciocan. Avem și acum probleme din acest punct de vedere. Stăm și ne mirăm și nu știm cum de am reușit să fim pe o așa piață. Am plecat de la cîteva sute de mii de lei cifrș de afaceri și am ajuns la peste un milion de euro anual, iar în acest an avem perspectiva chiar sa dublăm. Problema cea mai acută este a celor care produc la mica ciupeală, cu forță de muncă la fel, la negru. Iată de ce mie mi-e greu să stau pe piață. Am fost nevoit să scad prețurile, deci nu mai am nicio perspectivă de dezvoltare. Ramîn blocat. E o concurență neloiala. E destulă sărăcie, iar oamenii cumpără ieftin și prost. Aș spune că la noi e cea mai mare piață „gri”. Din 2007, odată cu intrarea în comunitatea europeană, va fi foarte greu. Prima grijă este să schimbăm mentalitatea muncitorului. Posibilități să cîștige vor fi și la noi. Cred că anul acesta nu, dar la anul se întorc toți cei plecați din țară. Vor crește salariile, dar să crească trebuie să produci. Un partener de afaceri, străin, mă întreba ce vom face dacă toți românii pleacă la muncă în alte țări. La noi cine mai muncește? Vin chinezii, vietnamezii. Dar soluția este să muncim noi, să avem oameni capabili. Problema este că noi trebuie să-i aducem pe cei plecați mai ales în construcții. Să construim și noi de calitate. Tineretul e mare problemă: vin slab pregătiți din școli. Muncesc două-trei luni, apoi pleacă în străinătate. Nici nu au multe oferte la noi.
– Dar mulți se plîng și de politica statală, de fiscalitate, de altele asemenea.
– Avem și noi motive. De exemplu, Guvernul. Care ar trebui să mai umble la impozite și taxe. La un salariu de zece milioane, net, se plăteasc aproape nouă milioane impozite. Iar muncitorul nu știe aceasta și cît costă locul lui de muncă.
– Să revenim la concurență. Deschiderea către Europa, prin Uniune, se spune că va aduce firmele mari și tari și la noi.
– Nu mă tem de concurtența străină. Pentru că, în sectorul nostru am luat-o mult înainte. Ne-am automatizat, ne-am dezvoltat. Am văzut fabrici străine, dotate, computerizate. Dar diferența nu e prea mare față de noi, cei care avem un pas înainte. Singura problemă e mentalitatea oamenilor. Sînt cîteva societăți și în Bacău care nu au a se teme. Iar cei care vin din afară vin pe piețe pe care nu au concurență. Or, în Bacău, numai în domeniul nostru sînt peste 100 de firme. Mulți se vor transforma în montatori, iar anul acesta va fi decisiv. Au apărut mulți care au găsit un moment prielnic sa facă investiții.
– De ce s-ar duce unii către montaj?
– Unii investesc în producție, dar cel mai bine cîștigă montatorul. Un producător, ca adaos comercial, din momentul în care intră marfa, pînă o vinde, pune doar 20 la sută peste costuri. Ca să se dezvolte i-ar trebui 80 – 100 la sută. Deci, sigur, în curînd, prețurile la ferestre vor crește. Nu se poate să iei salariu de 500 – 600 de euro și să cumperi o fereastră cu 80 de euro. Indiferent de robotizarea din spate. Ar trebui să produci enorm sa poți plăti numai din cei 20 la sută tot ce e de plătit în firmă. Sigur, vom produce, enorm, dar să vedem cine va sta pe piață! O parte vor renunță!. În Italia, o fereastră, care la noi e pînă într-o sută de euro, pentru montat e 300 de euro. Pentru că muncitorul român, acolo, ia 1.200 – 1.300 de euro. Cu impozite și taxe ajunge la 2.400 pe lună. Dacă acesta va veni înapoi, dar cu mentalitatea cîștigată acolo, situația se va schimba. Și vom produce mai mult. Iar muncitorul, muncind mai mult, va cîștiga mai mult. Guvernul nu dă de la el bani. Iar de la Comunitatea Europeană nu vin bani degeaba. Trebuie să muncim. Cine muncește are. Un muncitor poate cîștiga cît un director. Dar să muncească de calitate. Capabilitatea se plătește. Am mai observat că la noi numai coerciția disciplinează omul. Sistemul „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim!” este și acum aplicabil la noi. Eu am luat măsuri să pun camere de luat vederi, să-i arăt muncitorului, la sfîrșit de lună, cît a muncit. Noi vrem să trăim ca occidentalii, dar să nu muncim ca ei.
– Cum vedeți mediul de afaceri din Bacăul în care vă derulați afacerea?
– Camera de Comerț a avut o idee foarte bună. Mai greu de realizat, dar încet-încet, va merge. S-au organizat patronate. Noi avem patronatul constructorilor. Am încercat să ne adunăm, să discutăm anumite probleme, specifice. Chiar anul trecut au fost cîteva. Oamenii de afaceri din Bacău nu prea sînt conștienți, însă, că aceste patronate ne vor ajuta mult. Pentru că singur poți ajunge greu acolo, sus, să-ți rezolvi o problema. Prin intermediul patronatelor, altfel stă treaba. Se pot face întîlniri cu autoritățile, cu instituțiile de care ai nevoie, cu Finanțele, cu altele. O lege bună nu se dă dintr-un birou, iar cei care dau legi trebuie să se consulte cu noi, cu patronatele. Dar trebuie să ne adunăm măcar la trei luni odată. Camera a luptat mult pentru asta, dar patronatele nu prea percutează. E vina oamenilor de afaceri. Probabil că ei nu prea cred în aceste patronate. Și la noi, sînt puțini cei care realizeaza importanța uniunii. Cu calul, singur, e greu să ari hectarul de teren. La fel și la noi, în construcții. Ba, agricultorii ne-au luat-o înainte, că se organizează mai bine. Dar activitatea din construcții este în permanentă creștere și va avea o dinamică foarte bună. Ei, unii au crezut că dacă tot merge treaba, ce nevoie mai avem de patronate. Uite că nu-i așa, apare momentul ca vin alții peste tine și trebuie să te unești. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!