Gabriel Dospinescu vrea să calce pe urmele elitelor din Franța

Să faci facultate în Franța, la una dintre cele mai prestigioase instituții de învățămînt superior, nu este deloc cea mai mai ușoară alegere și nici cea mai comodă variantă. Aceasta este concluzia la care a ajuns Gabriel Dospinescu, fost olimpic internațional la matematică, laureat cu premii în concursurile internaționale, care de anul trecut studiază la un liceu pregătitor din Paris. După un an de facultate la Politehnică, în București, Gabriel Dospinescu a ales să urmeze cursurile unei școli din Franța, după ce a cîștigat o bursă oferită de Ambasada Franței în România. Oneșteanul de 21 de ani este acum student la Liceul „Louis le Grand” din Paris, cea mai prestigioasă instituție de învățămînt pregătitor din Hexagon. „Sistemul de învățămînt din Franța este total diferit de cel de la noi sau din alte state. Pentru cele mai prestigioase patru universități de acolo se fac doi ani de pregătire la licee speciale. Eu trec acum în anul al doilea pregătitor și vreau să dau examen la două universități: Școala Normală Superioară și Școala Politehnică. Ambele pregătesc cei mai buni specialiști din Franța și sper să intru cu bursă la una dintre ele. în doresc să urmez Școala Normală Superioară, pentru că de acolo au plecat elitele Franței, dar nici la Școala Politehnică nu mi-ar displăcea”, spune tînărul.

Bursa te leagă de pămîntul francez zece ani

Ca să ajungă să intre la una dintre cele două școli prestigioase, unde locurile rezervate studenților străini sînt extrem de puține, iar concurența foarte mare, elevul oneștean spune că trebuie să învețe în cei doi ani pregătitori pe brînci. Să intre pe cele zece locuri ale străinilor din 200- 300 de candidați, după ce susții examene mai bine de o lună și jumătate, trebuie să fii cel puțin strălucit la învățătură. Materiile din anii pregătitori nu sînt foarte multe, dar sînt studiate în profunzime. Un manual de matematică are 1.200 de pagini într-un an, cel de fizică 900, iar cel de informatică are 300- 400. Tineri din toate colțurile lumii vin să învețe la Paris și speră că după doi ani de pregătire să intre la una dintre cele patru mari școli care le oferă posibilitatea ca, după absolvire, să-și găsească locuri de muncă foarte bine plătite, cu mii de euro pe lună, în învățămînt, cercetare, la firme, în industrie sau peste hotarele țării. „Odată ce alegi să mergi ca student român, cu bursă, la marile universități din Franța, aproape că ești obligat să rămîi acolo cel puțin în următorii zece ani. Termini facultatea la 26- 27 de ani și mai stai încă zece. La marile școli, statul francez acordă burse de peste o mie de euro pe lună inclusiv studenților străini, dar condiția este să lucrezi în Franța minimum zece ani. Poți să nu închei contract cu statul francez, dar nu mai primești bursă și te întreții singur, ceea ce pentru un student român de condiție medie este aproape imposibil”, spune, din proprie experiență, tînărul oneștean.

Locuiește în buricul Parisului, dar nu este entuziasmat

Deși este mîndru că studiază în Franța, Gabriel Dospinescu nu e prea încîntat că locuiește în Capitala Luminii. Liceul Louis le Grand și internatul în care sînt cazați studenții sînt situate în centrul istoric al Parisului, în Cartierul Latin. Liceul este gard în gard cu Universitatea Sorbona, la cinci minute de catedrala Notre Dame și la 20 de minute de mers pe jos de Palatul Luvru. Cu toate acestea, tînărul băcăuan nu este încîntat de faptul că mai bine de nouă luni din an le-a petrecut într-unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii. Spune că, inclusiv pentru francezi, este un blestem, dar și o plăcere să locuiască în Paris, pentru că este un oraș foarte scump. Fără să se ascundă, băcăuanul recunoaște că o ieșire în oraș, într-un club de pe Champs Elysee, îl costă 20 de euro, adică banii de buzunar pentru trei săptămîni. „Parisul este un oraș foarte frumos, dar am fost în orașe din Europa care m-au impresionat mai mult. Am văzut toate obiectivele turistice ale Parisului, sînt foarte multe lucruri care te lasă fără replică. Dar mie nu mi-a plăcut că este mizerie, iar oamenii sînt cam reci. Iar de vizitat alte locuri din Franța nu am avut timp, pentru că avem foarte mult de învățat. Ritmul este unul infernal, stai cu cărțulia în mînă de dimineață pînă seară. Cel mai relevant exemplu este că, atunci cînd intră la liceul pregătitor, studenții francezi sînt la nivelul elevilor din clasa a zecea de la noi. Dar cînd termină, după doi ani, ajuns să concureze cu studenții români din anul trei-patru”, precizează Gabriel.

Limba franceză îi dă mari bătăi de cap

Una dintre marile probleme ale bursierului oneștean înainte de a pleca să studieze la Paris era că nu cunoștea foarte bine limba franceză. Vara trecută a tras intens să recupereze, dar recunoaște că nici după un an de stat în Franța nu a depășit toate barierele de comunicare. „La acest capitol a fost și este foarte greu. Dar am ajuns la concluzia că o limbă se poate vorbi și cu un vocabular foarte sumar. La matematică, fizică sau informatică, materiile noastre principale de studiu, termenii de specialitate sînt aceiași, de asta nu am probleme. Cu scrisul este mai greu, dar și profesorii sînt înțelegători, nu sînt foarte exigenți”, spune Gabriel Dospinescu. âși dorește foarte mult să urmeze una dintre marile școli franceze și pentru asta este dispus să învețe de dimineață pînă seara. Chiar dacă asta ar însemna că va rămîne încă zece ani în Franța. „Aș semna oricînd un contract cu statul francez și sper să mi se ofere posibilitatea. Vreau să continui pe filiera cercetării. Pentru că acolo este încurajator să fii cercetător, nu mori de foame ca la noi”, spune matematicianul care, înaintea lui Adrian Zahariuc, a adus distincții internaționale pentru școala băcăuană de matematică. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!