Ilustrate cu… nervi!

Eugen VERMAN

Consider și acum că a trimite unui prieten, chiar unei cunoștințe, o ilustrată dintr-un loc unde te afli nu e doar un semn de civilizație, ci poate mai mult decît orice o frumoasă datorie morală. Pentru mine e clar că gestul înseamnă a produce o bucurie aproapelui, a-i lumina, și în acest fel, sufletul, existența, chiar și pentru o clipă… Fiind de mai multe ori în Canada, și nu numai, de fiecare dată – asta s-a întîmplat în trei rînduri – am expediat în țară cîteva zeci de ilustrate. Din Toronto, de la Cascada Niagara, din Brampton sau Mississauga, de oriunde m-am aflat am trimis ilustrate vecinilor, amicilor, rudelor. încît fiica mea chiar intrase în panică, doar costă bani, aproape doi dolari cu timbru cu tot! Cel puțin în vara trecută, după o zi sau două de la sosire, m-a întrebat direct: „Spune-mi, cîte vederi trimiți anul ăsta…?”. „Numai vreo douăzeci”, i-am răspuns. Adevărul e că, acolo, a trimite o ilustrată e foarte simplu: intri în prima drogherie, sau la poștă sau chiar la supermarket, unde găsești fără probleme și ilustrate, și timbre, le scrii pe loc și le pui la prima cutie poștală, care se găsește, de regulă, la cîțiva pași…
Sînt, deja, convins că ați ghicit de ce am apelat la povestea asta cu ilustratele trimise din Canada. Da, am fost pus în situația de a trimte și de la mine, din Bacău, nu o ilustrată reprezentînd orașul – că de astea nu găsești aproape deloc, sau trebuie să-ți angajezi detectivi particulari pentru a descoperi locul de unde o poți cumpăra – ci o scrisoare oarecare, mai bine-zis un text scris pentru o publicație din Piatra Neamț. Aici, la noi, ca să faci un asemenea gest trebuie neapărat să ajungi la Poștă sau la un oficiu poștal de cartier. Apoi, să stai la rînd la ghișeu, căci funcționara trebuie să încaseze și abonamente telefonice etc. etc, după care, transpirat și cu nervii întinși, să spui cum dorești să trimiți plicul – simplu, recomandat etc. – și să-ți rezolvi, astfel, problema. Nu, n-ai să găsești timbre prin chioșcurile de ziare, cum era înainte de 1989, de pildă; n-ai să găsești cutii poștale pe la colțuri de stradă… Neapărat, trebuie să mergi la poștă. Și, dacă ai noroc și nu e nimeni la ghișeul respectiv, să pleci mulțumit că ai reușit să expediezi scrisoarea sau ilustrata pe adresa respectivă. oi, să stai la rînd la ghișeu, căci funcționara trebuie să încaseze și abonamente telefonice e

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!