Imagini de epocă

Un fericit colț de țară…

• Nicolae Iorga la Comănești

După popasul său prelungit la Slănic Moldova, pe care l-a numit „Sinaia Moldovei”, savantul Nicolae Iorga și-a purtat pașii spre valea Trotușului, poposind la Comănești. Iată ce scria acesta: satul Comănești „se arată vesel”. De ce? Nicolae Iorga privește cum de pe „drumurile vecine vin cete de țărani în haine de sărbătoare, pe când altele pleacă în răcnetele de bucurie proastă ale… bețivanilor care se clatină”. Aceasta pentru că „veniturile mai mari decât aicea și necunoștința mijloacelor de a le întrebuința au răspândit și răspândesc crâșmele, înfloritoare în acest colț fericit de țară…”. Pașii îl poartă apoi spre „curtea boierească unde e un frumos castel, clădit de arhitectul Ateneului. Unul din cele mai mari parcuri din țară o înconjoară, și un crac al Trotușului aleargă vioi și limpede, supt podețuri de lemn și de piatră. Unii din copaci au întrecut vârsta de o sută de ani, și adunarea lor în alei umbroase face unul din cele mai desăvârșite drumuri de taină și liniște. Se zice că în castel se păstrează frumoase colecții din călătoria în Africa a domnilor Ghica, tatăl și fiul, a căror primejdioasă și costisitoare excursie a adus adevărate foloase științei”.
Satul are însă și „o școală foarte frumoasă”, iar „biserica răsărită din ierburi înflorite, răsună de cântările slujbei de duminică”. Locuitorii îl impresionează. Femeile „poartă conciuri, cele măritate; îmbrăcămintea lor se deosebește mult de la una la alta; sunt fote și fuste groase de postasv bătător la ochi, cămăși cu arnici și cămăși bătute cu fluturi”. Bărbații „poartă sumane cafenii sau podoaba grea și scumpă a cojocului”.
La Comănești „pretutindeni sunt bogății ce se pot smulge pământului”. într-un „imens hambar al «Societății anonime Goetz», șaisprezece mașini lucitoare prefac în scânduri buturugile rotunde, care se aduc pe apă și cu trenul și sufăr aici altă prefacere”. Apoi, „la Ciobănuș este o fabrică de sticlă, la Asău se scoate lignitul, la Moinești se scoate păcura, la Tarcău piatra. Apele minerale, de iod, de pucioasă, țășnesc ici și colo, fără a fi culese încă și întrebuințate”. Pe drept cuvînt, exclamă: „numai dacă atâta bogăție ar folosi în adevăr neamului nostru, și nu vânătorilor de câștig în țările sălbatice, neputincioase și nevolnice!” Călătorul nostru mai constată: „Comăneștiul are teatru: de o parte a fost vechea noastră cunoșțință Popov, de alta d. N. Pascaly”, care oferă priveliști interesante și scene tragice într-o „Kafene”… (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA) prefacere”. Apoi, „la Ciobănuș este o fabrică de sticlă, la Asău

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!