Integrare cu… așteptare!

Interesul României de a se integra în Uniunea Europeană pare firesc, necesar și legitim. Cei naivi ar putea crede că acest proces de aderare și de integrare poate fi realizat doar prin îndeplinirea cerințelor care se referă la chestiunile cu caracter politic, economic și administrativ. De fapt, mulți dintre acești „naivi” sînt șmecherii, adică cei care gîndesc cam în acest fel: „Lasă, că am compromis noi și comunismul, dar și capitalismul; o să compromitem și această bazaconie numită «Uniunea Europeană»”. Trebuie să afirmăm că ideologiile comuniste, naționaliste, fasciste, legionare sînt nu doar antidemocratice, ci și antieconomice. Țările care au avut guvernări de acest tip sînt, în general, țările sărace și slab dezvoltate din punct de vedere economic și cultural.
Așteptatul Raport de Țară al Comisiei Uniunii Europene, de săptămîna trecută, ne-a adus nouă, românilor, o amînare a verdictului pînă în luna octombrie, ca efect al constatării îndeplinirii, dar mai ales a neîndeplinirii cerințelor Uniunii Europene. Ar trebui, în consecință, să se petreacă adevărate minuni în aceste patru – cinci luni de zile în țara noastră pentru a ni se putea comunica o dată certă a integrării. în Raport au fost atenționate și sancționate tocmai acele domenii în care s-au depus cele mai multe eforturi: Justiție și Agricultură. S-au depus, într-adevăr, eforturi, dar fără prea multe rezultate palpabile și convingătoare. Pe de altă parte, în structurile mafiote – pînă la nivelurile cele mai de jos -, se poartă discuții privind preocuparea acestora pentru a pune la punct alte șmecherii și inginerii financiare prin care aceste structuri să pună mîna pe cea mai mare parte din cele 11 miliarde de euro – bani pe care România îi va primi ca asistență financiară destinată sectoarelor deficitare în următorii ani.
Este, de asemenea, atenționat foarte serios domeniul Finanțelor. Cota unică de impozitare este, într-adevăr, unică și ca măsură adoptată de către Alianță, după alegerile din 2004. în rest, taxele și impozitele se înmulțesc în progresie geometrică și își urmează cursul exact ca în vremea guvernărilor anterioare, împovărînd și sufocînd în continuare și economia, dar și populația. Nivelul de trai este menținut scăzut și scade mereu, așa cum se întîmplă din 1971 încoace, cu accente cu adevărat dramatice din decembrie 1989. Este limpede: nivelul de trai are voie să scadă, dar nu are voie să… crească! Din momentul integării foarte multe produse și servicii ar trebui să se ieftinească pentru a se putea alinia la nivelul celor din restul Europei. Desigur, acest lucru nu se va întîmpla ci, cu toată integrarea, prețurile se vor tripla, iar nivelul de trai va scădea în continuare. Chiar dacă se va întîmpla minunea ca salariile să sporească cu cîțiva euro, guvernanții vor avea grijă să mărească taxele și impozitele într-o asemenea măsură încît poverile să rămînă la fel de mari. în interiorul sectorului financiar românesc flutură un steguleț foarte negru. Este sectorul care reprezintă mediul nămolos în care se mențin și se dezvoltă rădăcinile corupției și ale piedicilor puse în calea progresului societății românești.
O altă atenționare vizează siguranța alimentară. Despre acest subiect se poate scrie o istorie întreagă – începînd cu înfometarea populației de pe vremea ceaușistă și pînă la magazinele de astăzi – pline cu subproduse și cu mărfuri contrafăcute, dar prezentate cu etichete occidentale; mincinoase.
Din păcate, forțele mafiote, dar și cele obscure de tip fascisto-comunist se opun din toate puterile integrării României la Uniunea Europeană; prin ingineriile politice și economice, prin modul inuman în care își tratează poporul din care fac și ele parte și pe seama căruia prosperă. Dacă România se va integra, sau nu, în UE, este deja o poveste. Din păcate, viitorul poporului nostru este deja o altă… poveste! (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!