„învățămîntul românesc e conservator și rezistent la schimbări”

Care sînt problemele stringente ale învățămîntului băcăuan?
Prin caracterul lui sistemic, învățămîntul românesc e profund conservator, dominat de tot felul de inerții și de convingeri rezistente pe piața schimbărilor. Școala noastră se sincronizează greu cu trebuințele sociale, cu orizontul de așteptare al lumii românești. Vorbind astfel și gîndindu-ne la învățămîntul băcăuan, un domeniu extrem de sensibil și vulnerabil, am putea spune că toate problemele sale sînt stringente, în virtutea faptului că aici, mai mult decît oriunde, orice intervenție întîrziată sau orice decizie greșită sau nefundamentată afectează, mai devreme sau mai tîrziu, întreg sistemul. Pierderile sînt, cel mai adesea, irecuperabile, e vorba de pierderi umane, iar rebuturile se adaugă imperfecțiunilor sociale… Văzut din exterior, învățămîntul băcăuan are o direcție bună, bucurîndu-se de privilegii educaționale, iar școala băcăuană e printre primele din țară, cu o imagine pozitivă, la care s-a muncit enorm. În interior, însă, există o rezistență la schimbare, mai ales la schimbările aduse de iminenta aderare a României la structurile europene.

Cum sînt primite tentativele de reformă a învățămîntului?
Dascăli, elevi, părinți fac eforturi teribile să înțeleagă noua lume a învățămîntului. E greu, e foarte greu. La asta se adaugă un complex profund românesc, din nefericire, și anume complexul veșnicului început: fiecare inspector școlar general, fiecare ministru, fiecare secretar de stat crează impresia că reforma începe cu venirea lui în structura de conducere respectivă. Atunci nu se mai poate vorbi de coeziune, de coerență, de continuitate – elemente determinante ale unui sistem educațional performant. Nouă, românilor, ne sînt dragi și astăzi versurile din „Monastirea Argeșului”: „un zid părăsit/ și neisprăvit”! Pe de altă parte, am senzația, uneori și convingerea, că învățămîntul băcăuan, precum întregul învățămînt românesc, începe să abandoneze interesul pentru activitățile curriculare în favoarea celor extracurriculare. Nu am nimic cu acestea din urmă, dar ele trebuie să fie complementare primelor, să aibă un rol întregitor. Nu se poate construi nimic fără fundamentul curricular. Continu să cred că educația începe cu instrucția. Cunoașterea e totul…

Care ar fi cauzele problemelor din învățămîntul băcăuan?
Problemele sînt destule și se datorează, în mare măsură, finanțării insuficiente a sistemului, neconsiderarea învățămîntului ca prioritate națională de către clasa politică, lipsa de coerență a strategiilor manageriale, „arderea etapelor” și implementările acquis-ului comunitar într-un timp relativ scurt. Pe scurt, problemele acute ale școlii băcăuane, a căror rezolvare nu mai suportă amînări și tot felul de scuze, sînt infrastructura școlară deficitară, dezvoltarea profesională insuficientă a cadrelor didactice, mai ales a celor din mediul rural, centralismul exercitat de minister asupra întregului proces educațional, cu excepții care nu rezolvă disfuncțiile, lipsa de profesionalizare a managementului unităților școlare, lipsa acută a egalității șanselor, slaba implicare a factorilor economici în activitățile de parteneriat cu școala, neimplicarea temeinică a autorităților locale în gestionarea ofertei educaționale raportate la programele economice de dezvoltare regională, persistența unor valori ale învățămîntului informativ în detrimentul celui formativ, existența unui număr semnificativ de cadre didactice necalificate, nerecunoașterea ierarhiilor valorilor și cantonarea cadrelor didactice într-un egalitarism al salarizării și recompenselor.

Cîte dintre neajunsurile pe care le-ați depistat la venirea dumneavoastră în fruntea Inspectoratului Școlar ați reușit să le soluționați?
Puține lucruri funcționau cînd am venit în fruntea Inspectoratului Școlar Bacău. Chiar a trebuit s-o iau de la început. Am găsit cîteva adrese rătăcite, cîteva dosare și o mulțime de probleme. Organizarea era la pămînt. Baza de date nu exista. Compartimentele funcționau precum sectele. Nu știa stînga ce făcea dreapta, și invers. Inspectoratul suferea de lipsă de comunicare, echipa de inspectori era alcătuită pe grupuri de interese, aflate într-un inexplicabil conflict. Cum să vorbești de performanță? Multe activități se desfășurau anapoda, fără criterii manageriale minimale. Aveam senzația unui proces entropic, a unui veritabil colaps. Reclamațiile curgeau zilnic, iar nemulțumirile atinseseră cote inimaginabile. În teritoriu era o lipsă de gravitație care atingea arbitrariul oricărui demers. A trebuit, împreună cu colegele mele, să reorganizăm totul. Inspectoratul Școlar a devenit, după o vreme, o instituție respectată și respectabilă, solidă, reconstruită ca funcționalitate, puternică și demnă.

Care vi se pare cea mai mare realizare?
Astăzi, pot spune că realizarea mea cea mai mare și care a contribuit la redarea demnității instituției a fost coeziunea sufletească a colegilor, redarea încrederii în ei înșiși și în valorile promovate de ei. Am avut și am încredere în profesionalismul lor. Fără ei, nu aveam cu ce mă mîndri astăzi. Nu pot ignora, de asemenea, excelentele relații de colaborare cu unitățile conexe, subordonate Inspectoratului Școlar: Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru”, Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică, Palatul Copiilor, cluburile sportive școlare, Centrul Logopedic, cluburile elevilor. Țin foarte mult la ordine și coerență în acțiuni, la documentele manageriale ale instituției. O carte de vizită, nu? Apoi, nu trebuie uitată dimensiunea culturală a Inspectoratului Școlar, despre care aș putea vorbi multe ore…

Ați fost, sau nu, un om politic?
Prin fire, educație și cultură, sînt un social-democrat. Cred că e greu să fii altceva. Cel puțin astăzi. Nu pot spune că sînt un veritabil om politic. Pe noi, cei din învățămînt, partidele nu prea ne bagă în seamă. E și o vorbă: „Voi, ăștia din învățămînt”. Dar sînt convins că partidele politice, ideologia lor, și-ar schimba în bine șifonata imagine pe care o au astăzi, dacă ar îndrăzni să promoveze profesori în structurile de conducere și de decizie politică. N-ar mai fi, în felul acesta, niște etichete puse pe niște… himere. Poate că sînt lideri politici care se tem de intelectuali, de adevărații intelectuali, adică de cei care au vocația gîndirii. N-aș vrea, acum, să vorbesc despre proveniența socio-intelectuală a unor lideri de partide. Poate am s-o fac cîndva. Va veni o vreme cînd omul politic va trebui neapărat să aibă și o zestre culturală bogată… De unii rîd și curcile cînd îi aud vorbind… În ce mă privește, m-am ținut departe de luptele politice, mai ales că ele nu concordă cu structura personalității mele. Și cu vocația mea intelectuală. Sînt doar un spectator implicat, ce-i drept, ideologic și afectiv.

S-a făcut politică în Inspectoratul Școlar Bacău?
Am avut și am relații bune cu liderii politici de la toate partidele. Am satisfacția că, atunci cînd au venit la Inspectoratul Școlar cu diferite probleme, liderii politici au uitat, cîteva minute, cărui partid aparțin. La ușa inspectorului școlar general, apartenența politică și ideologiile de partid s-au risipit. Din păcate, s-a acreditat ideea că la Inspectoratul Școlar al județului Bacău s-a făcut politică. Cei care alimentează asta sau cred în așa ceva sînt fie superficiali, fie rău intenționați. E o modă să afirmi lucruri de genul acesta. Pentru că sîntem bolnavi de politică. Aproape fără voia noastră. În Inspectoratul Școlar sînt oameni de diferite orientări politice. Nu i-am schimbat, pentru că învățămîntul se supune propriei politici. Păcat că oamenii politici nu pricep acest adevăr elementar! Păcat că, în România, politicul înseamnă, vai!, „ai noștri” și „ai voștri”. În locul unor relații normale și continue, ni se oferă o schismă păguboasă, de care ar trebui să ne fie rușine după 15 ani de … democrație!

De ce credeți că actualii lideri județeni au insistat pentru schimbarea dumneavoastră din funcția de inspector școlar general?
O parte a răspunsului se poate citi în rîndurile de mai sus. Insistența liderilor politici locali, ai actualei puteri, a parcurs toate nuanțele dintre modul imperativ și modul indicativ. N-aș putea spune că m-au stresat sau m-au hărțuit. Cea mai bună dovadă e că, în toată această perioadă, am avut o colaborare foarte bună, în interesul învățămîntului, și am reușit o coabitare care putea fi exemplară pentru alte județe. În aceste cîteva luni, am demonstrat că reforma se poate face doar cu pricepere, gîndire, în cunoștință de cauză, fără intruziunea brutală a politicului, fără presiuni nefaste din partea unor cercuri politicianiste. Pînă la urmă, i-am înțeles pe liderii județeni ai actualei puteri. Erau, la rîndul lor, presați: de sus, de la stînga, de la dreapta și cine mai știe de unde! Fatalitatea la români, din patru în patru ani, nu-i așa? Dar fatalitatea care ucide competența!

Ce ar trebui să aibă în vedere mai întîi de toate viitorul șef al învățămîntului băcăuan?
Că învățămîntul preuniversitar băcăuan e mult mai complex și mai greu de guvernat decît cel universitar, un adevărat turn Babel de principii, credințe, pretenții, orgolii, neînțelegeri, frustrări, păreri, convingeri, aspirații, inegalități, umilințe, așteptări, neliniști. Că trebuie continuate cu perseverență, tact și multă înțelepciune, chiar diplomație, lucrurile bune din ultimii patru ani. Că învățămîntul preuniversitar băcăuan n-are nevoie de mercenari, ci de multă iubire pentru valorile lui, de credință în lucrurile bine făcute, în lucrurile duse pînă la capăt. Că Inspectoratul Școlar trebuie să rămînă o instituție demnă și respectată.

Se zvonește că în locul dumneavoastră ar urma să fie numit un cadru universitar. Ar putea fi acesta un impediment în activitatea sa ca șef al învățămîntului preuniversitar?
Nu știu. Și nici nu sînt eu acela care ar trebui să știe asta. Timpul ne va spune. Depinde de gradul de implicare afectivă, de priceperea și de voința celui care mă va înlocui.

Cum au decurs relațiile cu mass-media în timpul mandatului dumneavoastră?
Mass-media mi-a fost, poate paradoxal, prietenul cel mai de nădejde. M-a monitorizat cu maximă atenție. M-a criticat cînd am greșit, m-a apreciat cînd n-am greșit. Datorez presei imaginea mea publică. De altfel, spun mereu că, dacă nu ești în presă, nu exiști. Cred că Inspectoratul Școlar a fost cea mai mediatizată instituție din județ. Redactorii care se ocupă de învățămînt au avut subiecte, slavă Domnului! Au fost evenimente, nu glumă! Iar unele evenimente au fost create chiar de mass-media din Bacău. Vreau să remarc maturitatea cu care ziariștii caută adevărurile fundamentale ale învățămîntului băcăuan, specificitatea lui, problemele lui arzătoare. Și vreau să le mulțumesc că au fost alături de mine în încercările prin care am trecut. Fără ei nu s-ar fi vorbit despre o perioadă de management instituțional echilibrat și bogat în realizări. (A consemnat Eduard ADAM)litică și ideologiile de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!