INVITAȚIE LA DIALOG Una dintre scrisorile primite zilele trecute la redacție ne-a reținut atenția prin originalitatea și nefirescul situației relatate care ține, subliniază semnatarul epistolei, de mentalitate: interesul personal nu are limite, chiar dacă acesta intră în condradicție cu cel al omului de lîngă tine și cu criteriile morale. Iată, așadar, subiectul BLITZ-ului de astăzi, propus de inginerul pensionar Vasile Andronache, din Bacău:

Confort personal pe banii vecinilor

Cînd este vorba de folosul personal, inventivitatea românului nu are limite. Ea mi s-a relevat în această toamnă, deși are rădăcini mai vechi. După cum se știe, am început să ne protejăm veniturile de abuzurile furnizorilor de apă caldă și căldură prin montarea apometrelor care măsoară consumurile individuale. O treabă bună, care ne scutește de surprize și ne demonstrează că facturile de plată la aceste utilități au fost și sînt, încă, încărcate. Abia acum intervine, însă, partea interesantă: unii posesori de apometre renunță să consume apă caldă menajeră (al cărei cost a crescut pe metrul cub, în urmă cu două luni, de aproape două ori, atingînd aproape suta de mii) și apelează la aragaz. Vrei să speli vasele? Încălzești apa. Ți-ai propus să te speli tu, ori să speli rufe? Pui cazanul pe plită și-ți rezolvi toate problemele. Consumul de gaze nu este contorizat pe fiecare apartament, ci pe scară sau pe bloc. Ce arzi tu, plătesc ceilalți. Prin această metodă scutești, lunar, 200-300.000, poate chiar mai mult. Bani care prind bine la alte nevoi. Păcăleală în toată regula. Am calculat, îmi spunea cineva, că de cînd jumătate dintre colocatari și-au instalat apometre, consumul de gaz aproape s-a dublat, ceea ce are echivalent la nota lunară de plată. E și asta o formă de a jecmăni, pentru a nu-i spune, direct, furt. Ce credeți, se procedează corect?

Redacția: Dumneavoastră ce părere aveți, domnule Andronache? Și noi tot la bloc locuim. Mai e ceva de spus?

Tableta de sănătate

Diabetul zaharat(II)

Se cunosc două forme clinice – diabetul gras sau benign care apare la obezi după 45 de ani. Acesta nu dă complicații, este rezistent uneori la insulină, ușor tratabil cu medicamente antidiabetice sau cu un regim adecvat. A doua formă este cea de diabet slab sau grav, care apare înainte de 30 de ani la indivizii astenici și slabi, sensibili la doze mari de insulină și care dă complicații dese, ca de pildă coma diabetică datorată acidozei produsă de lipsa de insulină, infecții, scleroză coronariană, cerebrală, hipertensiune arterială, precum și complicații renale, oculare, hepatice. Tratamentul profilactic constă în controlul glicemiei și glucozuriei, tratamentul obezității precum și respectarea regimului și a tratamentului insulinei. Tratamentul curativ este dietetic și medicamentos, prin limitarea zahărului la cantitatea fiziologică suportată de bolnavi, la care adăugăm insulina sau medicamentația diabetică conform prescripțiilor medicale. (Dr. O. Apostolescu)

Nota red: Dintr-o regretabilă eroare intervenită în procesul de tehnoredactare, în ediția de ieri a ziarului nostru s-a strecurat o inexactitate: articolul „Ne încăpățînăm împotriva noastră” a apărut sub semnătura Elena Rusu, în loc de Elena Ursu. Ne cerem scuze față de autor și cititori, și facem cuvenita rectificare.

(Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)