Istoria păcălelilor

Paris, 1564. Pe tron se află Carol al IX-lea. Are 14 ani, dar fusese declarat major la 17 august 1563. Amiralul Coligny, unul dintre demnitarii apropiați, îi spune:
– Maiestate! La noi, spre deosebire de alte state, ziua de 1 aprilie e prima zi a anului. Trebuie să fim în rînd cu lumea! Ca urmare, vă sugerez ca 1 ianuarie 1564 să devină prima zi a anului și în Franța…
Regele, probabil cu gîndul mai mult la joacă, acceptă propunerea, astfel că anul ce a urmat a început la 1 ianuarie. Supușii, însă, s-au prefăcut că nu știu nimic. Mai mult, la 1 aprilie au continuat să-și trimită felicitări și chiar cadouri, mai ales „poissons d’avril” (pești de aprilie) din zahăr. Un obicei care a rămas pînă în zilele noastre. Treptat – treptat, ziua „glumă-păcăleală” a fost „împrumutată” și de alte țări. La noi, cel mai bine s-a simțit „Ziua Păcălelilor” între cele două războaie mondiale.
Iată ce consemna ziarul „Lupta”: „Azi e ziua păcălelilor. A intrat în tradiția presei noastre ca ziarele să ardă și ele, cititorilor, de 1 aprilie, cîte o păcăleală. Adevărata păcăleală însă ar putea-o face guvernul, opoziției, demisionînd. Dar demisionînd brusc, acum, peste o oră. Dumnezeule, ce zăpăceală, ce chihoteală în rîndul celor 14 partide care așteaptă să-i mănînce guvernului din colivă. Fiecare s-ar înghesui la poarta Palatului, fiecare ar căuta să rupă cîte un portofoliu, ce îmbrînceală, ce călcări pe bătături, ce coaste rupte și ce cascade de înjurături! Sînt sigur că pînă seara delegații de opozanți s-ar prezenta d-lui Vaida implorîndu-i să mai stea!”
Aspect cît se poate de actual! De atunci, românii s-au străduit să-și facă păcăleli unii, altora, unii suportîndu-le, alții nu! (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!