Istorii cu zîmbete

Cum se „fac” eroii…

* A fost, sau nu, Vasile Roaită erou utecist?

Eugen ȘENDREA

Una din statuile „celebre” ale Bacăului a fost, cîndva, și cea a eroului utecist Vasile Roaită; statuie amplasată în centrul orașului pînă cînd, pe spațiul respectiv, a apărut statuia poetului George Bacovia. Tînărul „revoluționar” a fost mutat în parcul c.f.r., de la ieșirea din Bacău spre P. Neamț, unde se află și astăzi, după circa 35 de ani de la schimbarea locației. O scurtă istorie romanțată a disputatului personaj ni se pare bine venită pentru conturarea statutului său:

…Iunie 1948. La ușa cabinetului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, tremurînd ca de friguri, așteaptă Constantin Negrea, un bărbat în vîrstă de 35 de ani. După un timp este chemat înăuntru. Lîngă Dej, în picioare, se află Chivu Stoica.
– Ei, tovarășe Negrea, cum a fost la greva din 15 – 16 februarie 1933 de la Grivița? Cine a tras sirena?, îl întreabă Dej.
Sugrumat de emoție, Constantin Negrea își drege glasul și, după ce tușește ușor, spune: Era seara tîrziu. Ne strînseserăm vreo 5.000 de muncitori. Eu, deci subliniez – eu, din oră în oră, trăgeam sirena ca să se audă în tot orașul, că sîntem în grevă și să vină și alți ceferiști să ne sprijine. Se țineau discursuri de la o tribună. Țin minte că dumneavoastră, tovarășe Dej, Ilie Pintilie și alții, ați plecat la Ministerul Transportului. Sirena a fost oprită la ora 23.00, deoarece nu mai erau lemne și cărbuni pentru cazanul ei. âmpreună cu vreo 20 de băieți de la cămin am cărat combustibilul necesar și sirena a putut fi pusă din nou în funcțiune. Pe la două din noapte a venit și armata. Ei bine, Vasile Roaită, tînăr și el, avea 21 de ani, era ucenic la „căldărie”. A venit la servici pe la 5 dimineața. Pînă atunci nu-l văzusem în curtea „Atelierelor”. Ce să vă spun? Cînd armata a început să tragă, el stătea… în ușa atelierului său! S-a numărat printre cei 7 care au fost împușcați atunci…
Gheorghiu-Dej se ridică de la birou, face cîțiva pași, gînditor, îndreaptă rama unui tablou și, după ce-l privește în ochi pe Chivu Stoica începe să vorbească:
– Ai fost bun, nu am ce să-ți reproșez… Tu ai stat lîngă mine, Negrea… Erou va fi Vasile Roaită, și el a tras sirena! Ai înțeles?
Roșu de furie, Constantin Negrea protestează:
– Vă rog să mă credeți că Vasile Roaită nici n-a atins sirena!
– Lasă, lasă asta și intră în partid și altfel o să vezi lucrurile…
– Tovarășe Dej, eu nu intru în partid, că nu vreau să mor fără lumînare!
– Ce înseamnă asta?
– Păi, știți cum e cu rușii! Te folosesc și apoi te împușcă!
– Fugi de aici, măi Negrea, că nu ești bun de nimic! țipă la el Dej, gonindu-l din birou.
Și iată versiunea partidului, apărută în „Istoria României” (manual pentru clasa a VII-a), 1961:”Eroic a murit și utecistul Vasile Roaită. Acest tînăr a tras sirena atelierelor, chemînd pe muncitorii capitalei să se solidarizeze cu lupta ceferiștilor. El n-a încetat să îndeplinească această misiune decît atunci cînd a fost răpus de armele ucigașe ale jandarmilor”. (pag. 243).
Nu vă mai plictisesc! Pe lîngă el au mai apărut și alte sute de „eroi”: Donca Simu, I. C. Frimu, Olga Bancic… Și minunea-minunilor! Bacăul este singurul oraș din țară care mai păstrează (în locuri publice), o statuie a „eroului” Vasile Roaită!u

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!