Jurnal de insider

Sistemul de sănătate trebuie condus

La începutul acestei săptămîni a intrat în vigoare prevederea conținută de Legea pentru reforma sănătății, prin care se statuează noile condiții pentru ocuparea posturilor de manageri în instituțiile medicale. Este pregătit sistemul sanitar românesc pentru acest moment? – iată întrebarea. O introducere în acest amplu subiect ne propune, în cele două episoade ale articolului care urmează, unul din colaboratorii ziarului nostru. Iată aserțiunile semnatarului, specializat în acest domeniu de importanță vitală pentru sănătatea românească, și care se întreabă:

Unde ni sînt managerii?

Carte de vizită: Liviu Drugus – profesor de Managementul Sănătății, președintele Asociației pentru Managementul Sănătății, autorul cărții Managementul Sănătății (Iași 2000, 2002), șeful Catedrei de Management și Administrație Publică la Universitatea George Bacovia. Bacăul are singurul profesor de Managementul Sănătății din România

Sînt unul dintre aceia care au pledat constant și argumentat în favoarea reformei de sănătate din România. Am o experiență de cel puțin trei decenii în instituții ale sistemului de sănătate și tot cam de atunci mă informez despre sisteme alternative de sănătate. Cunosc modul prin care specialiștii în Economica Sănătății (Health Economics) și Managementul Sănătății (Health Management) din Europa se implică (cu folos) în eficientizarea sistemului de sănătate (îndeosebi din Irlanda și Marea Britanie). Am figurat, timp de doi ani, în Anuarul european al profesorilor de Economica Sănătății, fiind – și la ora actuală – singurul din România care am predat și pot preda această disciplină. În 1995-1996 am urmat cursurile de perfecționare în managementul sănătății organizate la București de Banca Modială. Din 1990 pînă în 2004 am predat Managementul Sănătății la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Iași și UMF Chișinău. În 1996 am fost reprezentantul firmei spaniole Soikos în România pentru demararea primului proiect-pilot de reformă a sănătății finanțat prin program Phare. Proiectul s-a încheiat cu recomandări clare pentru Ministerul Sănătății: creșterea rolulului medicului de familie, restructurarea spitalelor și managementul profesionist al acestora, informatizarea sistemului de sănătate. Practic, nici una dintre recomandările fundamentale nu este corect și deplin aplicată în practică în România. Din 1997 am înființat la UMF Iași Secția de Managementul sănătății care a produs, începînd din anul 2000, circa 20 de specialiști în managementul sănătății pe an. Am alcătuit și modificat/adoptat mereu curriculum-ul acestei specializări astfel încît, în anul 2004, cînd am fost ales de către studenți decan de promoție al celei mai bune serii de specialiști în managementul sănătății, curriculum-ul era unul optim, deși durata totală a studiilor putea fi redusă la patru ani: pe parcursul a șase ani studenții studiau – în primii trei ani – discipline medicale (aici mai este loc de îmbunătățit curriculum-ul), iar în ultimii trei ani aceștia au studiat discipline economico-manageriale, informatice și de organizare a sistemului de sănătate, cu practică anuală în DSP, CAS, spitale și ambulatorii.
Am făcut o prezentare largă a acestei specializări în presă, la reuniunile științifice și la instituțiile de profil. Peste tot, studenții care erau cît de cît acceptați să pătrundă în interiorul sistemului au dat clase de excelență tuturor celor care îi cunoșteau, dar care îi bănuiau a fi niște struțo-cămile perfect inutile. Ar trebui multe pagini prin care să arăt cîtă rezistență a fost și mai este din partea sistemului față de acești excelenți specialiști. Anticipînd puțin, acum, cu ocazia trecerii la managementul profesionist în spitale, am fost întrebat despre soarta lor, spitalele fiind preluate acum în grabă de indivizi (economiști, medici) care au multe șanse să îngroape și mai mult sistemul de sănătate, neavînd studii manageriale aprofundate. Răspunsul meu este unul singur: nefiind primiți în spitale, aceștia au optat pentru funcția de reprezentanți medicali (repi), cu mii de euro salariu, cu mașini personale puse la dispoziție de firme și cu o pregătire de specialitate în centre internaționale. În consecință, sistemul de sănătate a pierdut de două ori: odată – prin lipsa lor, ca specialiști, din sistem; și a doua oară – pentru puterea mare de negociere pe care aceștia o au în raport cu spitalele și cu CAS. Am propus, la Iași, instituționalizarea sistemului de pregătire medico-managerial pentru a fi generalizat la scară naționala și europeană. Răspunsul conducerii UMF Iași (rector, prof. V. Burlui) a fost unul pe măsura competenței sale în managementul educației și în managementul sănătății: a desființat această specializare începînd cu anul 2004! Iașul a pierdut astfel oportunitatea de a deveni Centru Național de pregătire în domeniul managementului sănătății, avînd posibilitatea de a face angajări din „generația de aur”. Personal, am rămas singurul titular din țară la disciplina Managementul Sănătății, cu singura consolare că am reușit să înființez la Bacău Masteratul de Managementul Sănătății la Universitatea George Bacovia, UMF Iași pierzînd acest drept. Cunoscînd structura curriculară și modul de predare de la celelalte masterate similare din țară, afirm clar că masteratul pe managementul sănătății (denumit, deocamdată, Gestiunea Resurselor în Sănătate). Mai mult, UMF Tg. Mureș și Universitatea Petru Maior din aceeași localitate m-au solicitat, în acest an, să organizez un masterat on line de Managementul Sănătății. Am publicat cărți și lucrări de specialitate în numeroase reviste medicale, trei dintre ele cooptîndu-ma că membru al colectivului de redacție. (Va urma). (Liviu Drugus, Universitatea Bacovia)t reprezentantul firmei spaniole Soikos în România pentru demararea primului proiect-pilot de reformă a sănătăți

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!