Jurnalul unui outsider

Din nou despre discriminare

Ioan NEACȘU

Trei întîmplări din săptămîna trecută m-au făcut să revin asupra acestei probleme care pentru noi este oarecum de import, dar care ne dă inutile bătăi de cap. Prima este finalizarea demersului partidului politic al „rromilor”, care l-a dat în judecată pe domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, chemîndu-l în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru vina de a fi atras atenția italienilor asupra faptului că hoții arestați în Italia care se dau drept români sînt, de fapt, rromi. Premierul a procedat corect, deoarece această confuzie este întreținută, intenționat sau nu, în toată Europa, printre altele și datorită faptului că la noi țiganii au fost botezați „rromi”, cuvînt care nu există în limba română, cum nu există nici în franceză, sau spaniolă, dar care sună foarte asemănător cu „român”. Consecința este că imaginea pe care o creează țiganii în lume este tranferată asupra românilor. Identitatea etnică trebuie asumată și este absurd ca politicienii din partida rromilor, care exploatează în scop politic tocmai apartenența la etnie, să-i reproșeze domnului prim-ministru că „o divulgă”! Nu mă miră faptul că în Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării chiar președintele, domnul Csaba Asztalos, a votat pentru condamnarea premierului. Acest domn a dovedit și în problema icoanelor din școli că are o viziune foarte particulară asupra noțiunii de discriminare. Recent, în Irlanda a izbucnit un mare scandal în legătură cu un grup foarte numeros de „rromi” care s-au stabilit lîngă o autostradă – „pentru a avea lumină gratis”! – iar autoritățile vor să-i expulzeze în România. De ce nu în Germania? De ce presa vorbește despre români care și-au stabilit corturile lîngă Dublin? De ce nu spune „țigani din România” (mă rog, „gipsy”)?! Nici ambasadele noastre nu fac nimic pentru a risipi această confuzie. Este dreptul nostru de a fi diferențiați, fără a fi discriminați; este dreptul nostru la identitate, egal cu al țiganilor, sașilor, secuilor, evreilor, maghiarilor etc.
O altă discriminare, de data asta de-a dreptul comică, este cea pe care o practică domnul Cozmin Gușă în politică, unde pretinde „să scoată la pensie” politicienii trecuți de 65 de ani. Discriminarea dintre tineri și bătrîni este absurdă mai ales în politică, unde cetățeanul își exercită un drept constituțional atunci cînd alege sau este ales.
În sfîrșit, o altă discriminare tratată cu umor de participanții la emisiunea tv a domnului Cristian Tabără este cea între femei și bărbați. Ea este relevantă pentru lipsa de relevanță a ideii de discriminare, idee importată la noi de peste ocean, inutilă și chiar dăunătoare. Oamenii sînt diferiți: români și țigani, tineri și bătrîni, femei și bărbați, slabi și grași, atei și credincioși, fiecare cum l-a lăsat Dumnezeu. Nu trebuie să ne scoatem ochii unii – altora, nici să ne admirăm fără discernămînt, sau să ne „discriminăm pozitiv”. Este suficient să ne tolerăm, să ne „îngăduim”, cum spun creștinii.gal cu al țiganilo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!