Jurnalul unui outsider

Apusul democrației

Ioan NAECȘU

Democrația instaurată la noi acum optsprezece ani, așa originală și fragilă cum este, a dus la o dezvoltare considerabilă a României din toate punctele de vedere. Cea mai mare cucerire a evenimentelor din decembrie 89 a fost, cum însuși domnul Ion Iliescu declară, apariția pluripartitismului și mai ales posibilitatea alternării la putere a partidelor politice. Opoziția ca instituție definitorie pentru democrație („Cum poți guverna, domnule, fără opoziție?” îl întreba Ilie Moromete pe fiul său, proaspăt activist de partid!) a fost exersată, pe rînd, de toate partidele politice și astfel ele au învățat lecția fermității principiilor, a subtilității dezbaterilor parlamentare, a negocierii și a compromisului politic. Totul este pe cale să se piardă tocmai acum, cînd avem nevoie de oameni politici și de partide care să se integreze în parlamentarismul european. O pacoste care vrea să controleze totul în țară vede în parlament și în partidele politice – expresii autentice ale democrației – piedici serioase în calea spre puterea absolută. Găselnița cu votul uninominal în două tururi de scrutin, pe bună dreptate respinsă într-o covîrșitoare majoritate de români, este pe cale să fie readusă la viață de partidul declarat „prezidențial” (oare-i constituțional acest lucru?), în colaborare cu PSD. O lege electorală există prin asumarea răspunderii guvernului. CSJ a declarat doar două articole neconstituționale, aceste două articole pot fi schimbate ușor în cîteva ore de dezbateri, dar presupun că susținătorii votului uninominal în două tururi de scrutin vor profita de aceste dezbateri pentru a-și atinge țelul, care nu este al lor, ci al vrăjmașului care-i ghidează. Este adevărat că nici mie nu-mi place legea propusă de guvern, deoarece este un compromis care salvează doar pe jumătate partidele de la desființare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că se desenează alte circumscripții electorale decît județele, fapt ce nu-i tocmai constituțional… Mult mai simplu ar fi fost dacă s-ar fi adoptat principiul votului uninominal pe listă de partid. Vreau să spun că pe fila partidului respectiv – PSD, PNL, PN?CD, PC, PRM, PD etc. – ar fi fost sus sigla, iar pe pagină toți candidații, eventual cu fotografii și competențe (profesor, medic, economist, inginer, jurist etc.). Alegătorul ar trebui să pună ștampila nu pe siglă, ci pe numele celui pe care-l preferă din partidul respectiv. La număratul voturilor, partidul care are trei deputași, să spunem, în județul Bacău, nu ar mai trimite în ordinea de pe listă, ci în ordinea voturilor obținute de fiecare candidat. În partide nu s-ar mai putea negocia locurile eligibile, iar alegătorii ar fi reprezentați în parlament toți în funcție de opțiunile lor politice, dar și în funcție de preferințele individuale. Simplu, clar, fără calcule sofisticate, fără aranjamente de culise, dar păstrînd ca o valoare supremă pluripartitismul, singura garanție a unei democrații autentice. Problema este foarte gravă și trebuie tratată ca atare de toți cei care se vor pronunța zilele astea în Parlament. Nu trebuie lăsată țara pe mîna celui viclean, deoarece un apus al partidelor politice, bune – rele cum sînt, ar însemna un apus al democrației și ar fi păcat ca tocmai acum, în acest decembrie 2007, cînd a împlinit vîrsta majoratului, aceasta să cadă sugrumată de dorința maladivă de putere a celui al cărui nume este pentru mine tabu.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!