LEGEA PENTRU TOȚI Legitimă apărare sau provocare?

Violența a devenit în ultima perioadă o caracteristică a societății românești. De cum începe ziua, posturile de radio, televiziunile și ziarele ne aduc la cunoștință cele mai abominabile fapte săvîrșite de semenii noștri. În instanță, apărarea principală a acestora este aceea că au săvîrșit fapta în legitimă apărare sau în stare de provocare. Constatînd din propria experiență că sensul juridic al acestor noțiuni nu este pe deplin cunoscut și înțeles, ne-am propus în rubrica de astăzi analizarea acestor instituții ale dreptului penal.

Conform prevederilor art.44 cod penal, este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvîrșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea. Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

După cum se observă, legiuitorul a prevăzut mai multe condiții care trebuie îndeplinite simultan pentru a se putea reține legitima apărare. Din aceste motive, foarte rare sînt cazurile în care instanțele de judecată pronunță achitarea pe motivul legitimei apărări. Cel mai adesea, aspectele invocate ca legitimă apărare realizează conținutul circumstanței atenuante a depășirii limitelor legitimei apărări sau a provocării. Înainte de a exemplifica cele mai sus expuse, vom preciza că provocarea reprezintă săvîrșirea infracțiunii sub stăpînirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Astfel, într-o cauză penală, inculpatul a fost urmărit de victimă cu un topor în mînă, și în fața acestui pericol, a lovit puternic victima cu un băț. Aceasta a căzut la pămînt, iar inculpatul după ce i-a luat toporul i-a aplicat repetate lovituri peste cap, torace și abdomen producîndu-i decesul. S-a reținut că inculpatul nu mai era în situația de a înlătura vreun atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa sau a altuia după ce victima căzuse jos și fusese dezarmată, caz în care nu se poate considera că inculpatul a acționat în legitimă apărare, dar s-a reținut că a săvîrșit fapta în stare de provocare, datorită atitudinii agresive a victimei, care a alergat după el cu toporul proferînd la adresa lui insulte și amenințări.

Și totuși cînd este legitimă apărare? S-a reținut un act necesar comis în legitimă apărare în următoarea cauză: victima, după ce l-a urmărit pe inculpat cu tractorul, încercînd să-l strivească, îl atacă împreună cu alte două persoane, cu toții avînd în mîini răngi de fier și o bîtă. Inculpatul s-a apărat cu un băț, caz în care în timpul altercației a lovit victima peste cap, cauzîndu-i leziuni ce i-au pus viața în pericol.

Într-un alt dosar, partea vătămată, un bărbat aflat în stare de ebrietate, a venit în locuința inculpatei și a cerut bani ca împrumut de la soțul acesteia. Fiind refuzat, a început să o jignească pe inculpată, care i-a cerut să plece. În acel moment, partea vătămată a aplicat inculpatei o lovitură în față, cu pumnul; în îmbrînceala care a urmat, partea vătămată a luat cuțitul de pe masă și a încercat să o lovească pe inculpată, dar a fost oprită de soțul acesteia, care a fost lovit cu cuțitul în mînă. Partea vătămată și inculpata au căzut, luptîndu-se, situație în care aceasta a reușit să smulgă cuțitul din mîna agresorului și l-a lovit pe acesta cu cuțitul în spate. Lovitura de cuțit aplicată de inculpată părții vătămate, a constituit un act de apărare necesar pentru a-și salva viața în fața atacului aflat în curs de desfășurare al părții vătămate care, după ce i-a fost luat cuțitul, a continuat agresiunea, aflîndu-se în încleștare cu inculpata. În situația dată, apărarea cu cuțitul din partea inculpatei era necesară, deoarece agresorul, un bărbat mai puternic decît ea, putea să-i ia cuțitul și să-l folosească din nou.

Considerăm că prin exemplele pe care vi le-am oferit s-a înțeles sensul juridic al legitimei apărări, care reprezintă o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei și deosebirea acesteia de circumstanța atenuantă a provocării, care constituie doar o cauză de reducere a pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Avocat Gabriel CRÎȘMARU