Liderul sindicatului „Chimistul” stă de vorbă cu îngerii

Am stat de multe ori în preajma liderului sindicatului „Chimistul” de la Chimcomplex Borzești. A fost o vreme „fierbinte”, în care la Borzești lucrurile ieșeau din matca obișnuită. Parcă se fluidizau și o luau la vale, iar ei, liderii sindicali din toate uzinele, deveneau oameni importanți, chiar extrem de importanți, oamenii de care ascultau ceilalți mai mult decît de șefii lor formali. Era vremea liderilor sindicali. Așa l-am cunoscut pe inginerul Sorin Telimbeci, președintele Sindicatului „Chimistul” de la Chimcomplex. Omul cu care am fost, cot la cot, prin multe ale vieții. Parcă ne-am și împrietenit. Parcă, pentru că citeam ceva în el care nu era al meu, nu era al nimănui. Nu era ceva văzut pe la toți ceilalți, era ceva aparte. Era un fel de mister, o undă de suflet ascunsă bine, dar izbucnindă uneori, cînd nu te așteptai. Sorin vorbea cu tine, dar nu era lîngă tine decît cu trupul. L-am văzut și la lucru și la destindere, l-am însoțit în mișcări sindicale cu care ne-am obișnuit deja la Borzești. Nu a ieșit, însă, în evidență, ca alți lideri, nici acolo, a rămas tot pe planul lui, în lumea lui, stăpîn însă pe situație, pe o situație care acum este aparte pe toată platforma industrială de la Borzești. Pentru că ceea ce se întîmplă la Chimcomplex, doar cu 1.000 dintre cei 5.000 de foști salariați, este ceva aparte. Fabrica merge, cum se spune, leafa merge, pacea sindicală s-a instaurat. în lumea asta se mișcă liderul Sorin Telimbeci.
Fac un portret liderului de sindicat pentru că vreau să-l descriu, sumar, și altfel. Nu vreau să vorbesc despre omul Telimbeci, cum spuneam nu-l cunosc întrutotul. Vreau să remarc, doar, neliniștea prin care trece sufletul lui de căutător de ceva anume, poate de adevăruri greu de găsit și de dezvăluit, care nu apar decît unora, poate numai unor inițiați. Vreau să-mi remarc surprinderea să-l văd dintr-odată pe Sorin Telimbeci eseist, scriitor, autor de carte. Surprindere cu măsură, însă, pentru că pe Sorin l-am remarcat și altădată în ipostaze de „mic filosof”. Este un om care se zbate pentru ce-i trece prin minte. A dat din coate prin vălmășagul lumii, s-a strofocat – cum ar spune unii – și a pus pe picioare mici afaceri, le-a abandonat cînd nu au mai mers, a luat-o de la capăt cînd alții credeau despre el că este sfîrșit. Sorin Telimbeci are, însă, drumul lui. L-am auzit dînd lecții de reușită în viață, înregistrat pe o casetă, i-am citit aceleași sfaturi într-o broșură tipărită din bani proprii. Iar acum am în mînă o carte, „Călătoriile tînărului înțelept”, pe care el însuși spune că nu a scris-o, ci cartea s-a scris singură. Poate din vremuri mai vechi, de dincolo de 1989, cînd Sorin Telimbeci rîdea de cei care credeau în îngeri. Uite că acum un înger i-a șoptit „cartea”, lui Sorin Telimbeci, la ureche, iar poveștile de viață și povețele au intrat la tipar și au alcătuit un mod original de scriitură, cu profundă încărcătură mistică. Pentru că am decoperit, în Sorin Telimbeci, un mistic. Sînt convins că aici mă va contrazice și poate ar avea dreptate. E ceva mai profund decît un simplu „misticism”, e ceva ce încă nu vreau sau nu pot să definesc. O voi face cîndva. Dar pînă atunci îi citesc cartea și, evident, de cîte ori voi avea ocazia, voi da mai altfel mîna cu Sorin Telimbeci. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!