LUMEA ROM+NEASCĂ

Șmecheria omoară România

Vasile PRUTEANU

„Iarna nu-i ca vara”, ne-a spus nouă un personaj celebru, învățîndu-ne ceea ce știam de mult. Dar nici vară ca asta n-a mai fost de cînd lumea: toridă, secetoasă, pustiitoare de ogoare și de moralitate, punînd în lumină tare nu numai grozăviile naturii, ci și fățărnicia, reaua-credință și șmecheria personajului amintit. A răcnit în gura mare contra legii pensiilor, i-a catalogat drept incompetenți și periculoși pe miniștrii care au fundamentat-o, iar cîteva zile mai tîrziu a pretins cumpărarea a două aeronave prezidențiale, al căror cost acoperă bicisnicele venituri ale tuturor pensionarilor. Apoi, vehement, grotesc și teribil, a criticat Guvernul că a abandonat lucrările la șoseaua Herculane – Cîmpul lui Neag, pe care cu interesată onoare le aprobase din postura de ministru al transporturilor, fără să mai solicite acordul de mediu pentru devastări în perimetrul „Rezervației Naturale Retezat”. Ieșeau bani buni din această afacere și se dorește a mai ieși cîteva miliarde. Ei, acum să te văd, Guvern, de unde mai scoți bani pentru pensii? încă o pretenție prezidențială și nu vor mai fi bani nici pentru medicamente compensate, nici pentru școli și, cu atît mai puțin, pentru cultură. Conform Constituției, președintele are dreptul să ceară și să aprobe propriile cereri. Că doar nu-i voință și abuz de putere, ci absolută dezinteresare personală, nu-i așa, nea Ilie?
încercăm să îndreptăm ceva din asprimea ursitei noastre, voim să dăm vieții amărîte pe care o ducem un oarecare sens, o oarecare noblețe, o oarecare putere de a smulge destinului ceva din cruzimea lui, iar nevolniciei noastre ceva din lașitatea și prostia ei. Dar putem? Ne împiedicăm mereu în sentimente și resentimente și alegem întotdeauna răul. După aceea ne arătăm indignați, amărîți și pustiiți de speranțe. Ne comportăm de parcă ne-ar fi fost dor de sărăcia asta, de iureșul acesta steril, de agitația fără rost, de năpastele care ne curg gîrlă pe cap. Un infern torid, teribil și grotesc.
Ne extaziem la cuvinte acuzatoare de oligarhii, de corupție și diletantism și nu mai băgăm în seamă că marile afaceri se ascund sub pulpana celor care prea ades fac uz de aceste cuvinte. Nu ne revoltă că un primar al Bucureștiului admite devastarea Parcului Bordei, că unei babe fără neuroni i se oferă un alt spațiu verde în apropierea „Satului francez” din Capitală, de unde „băieții deștepți” scot alte milioane de euro. Nu ne pasă că în fața Catedralei catolice „Sfîntul Iosif” se trufește un mastodont imobiliar, care acoperă lăcașul de închinăciune și urîțește peisajul. Bani să iasă! Noi e musai să cădem pe spate de dragul noilor parveniți, să-i umflăm în procente și să acceptăm motivațiile pasionale ale unor Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Emil Boc, Adriean Videanu, susținuți de președintele tuturor românilor. Să ne facem că nu vedem că șmecheria omoară România. Sau poate ne-am prostit de nu se mai înduplecă istoria contemporană de a ieși din absurd și a făptui drept și cinstit ce are de făptuit? După cum vorbim și ne comportăm, da, așa părem. însuși lexicul nostru a împrumutat masiv din limbajul țigănesc, șmecheresc, bișnițar, videocasetar. Nu e un efect al vremelniciei moravurilor, ci rezultanta șmecheriei contemporane ucigătoare de conștiințe, a fanatismului îmbogățirii cu orice preț și a dorinței obsesive de putere și imagine. Este și un triumf al anarhiei bazată pe violența limbajului, a nerușinării și zeificării banului. Ce n-au reușit, de-a lungul veacurilor, să ne facă liftele străine, reușim noi să ne facem prin asfixierea moralității, uscăciune, sluțire și sterilizare a gîndirii roditoare.alei catolice „Sfî

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!