Mai bogați cu un înger

Florin CRĂCIUN

Sîntem mai bogați cu un sfînt în ceruri sau mai săraci cu un sfînt pe pămînt? Aceasta este întrebarea pe care ne-o punem cu toții la moartea Papei Paul al II-lea. Important este că sîntem oricum mai bogați. Mai bogați prin ceea ce a lăsat în urma lui, prin amintirile și reformele inițiate. Chiar dacă ar fi să ținem cont doar de faptul că a făcut cele mai multe vizite în țările lumii, și este destul pentru a arăta că a deschis ușa Vaticanului către întreag globul. Nu-i puțin lucru sa mergi într-o sinagogă și o moschee și să te rogi la
unicul Dumnezeu. Pentru noi, românii, întîlnirea cu Sanctitatea Sa va rămîne de neșters și a fost un moment istoric. Nimănui nu i-ar fi venit să creadă, pe vremea cînd vizita Sfîntului Părinte era doar un proiect, că sosirea Sa la București va însemna atît de mult pentru români, fie ei ortodocși sau catolici. Gesturile de bunavoință făcute de Papă au fost primite cu un entuziasm greu de anticipat. Și nu este vorba aici de politicieni, ori de prelați, ci de omul de pe stradă, care la trecerea Papei a lăcrimat și a aplaudat din răsputeri.
Pentru întreaga lume, două paradoxuri și-au dat mîna: un Papă slav a îmbrățișat un Patriarh latin, dar ortodox. Fie și numai această premieră, după o mie de ani de răceală între cele două ramuri ale creștinismului, reprezintă un lucru care, pentru România, va însemna un record al lumii ce nu va putea fi egalat.
Apoi, discursurile în limba română, o limbă „curată” și fără stîngăcia pe care o au de obicei străinii, au uns la suflet o nație învățată să i se traducă vorbele mai marilor lumii. Munca depusă de Ioan Paul al II-lea pentru a citi cursiv acele discursuri a fost un semn de bunavoință și de considerație. Faptul că Patriarhul Teoctist a fost primit în celebrul „papamobil” este și el o premieră: nici un alt prelat de altă confesiune decît cea catolică n-a mai fost invitat să călătorească alături de Sanctitatea Sa. Suferința Papei n-a fost în zadar. El va continua să trăiască în conștiința noastră și-l vom simți mereu ca pe un prieten drag, plecat să-și găsească liniștea printre îngeri.

Din dragostea Sa pentru români, nu cred să fi existat vreun membru al protipendadei postdecembriste care să nu fi fost primit de Papa. Și mă refer la premieri, miniștri, deputați și lideri de opinie. Toți se mîndresc și, probabil, se consideră aleși, privind fotografia în care se află alături de Papa Ioan Paul al II-lea, expusă la vedere. Nu știu de ce, dar mi-am amintit că Papa s-a rugat în celulă alături de bărbatul care-i dorise moartea, pentru ca Dumnezeu să-l ierte pe acel om. Și mi-am închipuit că așa a făcut și cu mulți dintre cei ce se laudă cu prezența lor la Vatican. Și m-am liniștit.i, probabil, se considera aleși, privind fotografia în care s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!