Mărturisiri

Dictate din Infern

• Biserici făcute fărîme n Abdicări de la preoție n Icoane, cărți și obiecte de cult pîngărite

âmpreună cu multe alte valori cultural-spirituale și materiale rămase de la înaintași, pe tot cuprinsul județului Bacău se află nenumărate biserici din lemn – adevărate monumente de arhitectură populară care păstrează, încă din Evul Mediu și pînă astăzi, mărturii de creativitate ale țăranului moldovean și reprezintă dovezi ale unui specific arhitectural local. Aceste biserici datează din timpuri mult mai îndepărtate decît cele construite din piatră.
Odinioară, bisericile moldovenești din lemn ale județului Bacău erau în număr de 47 – referindu-ne la cele construite din bîrne orizontale de stejar, cunoscute sub denumirea tehnică de „blockbau” și care prezintă importanță prin vechimea lor seculară și au și valoare monumentală, istorică și artistică. Dintr-o crasă nesăbuință, însă, majoritatea lor acum nu mai au înfățișarea originală datorită multor lucrări de întreținere și restaurare făcute nu întotdeauna după rigori profesioniste, iar altele nu mai sînt deloc datorită pătrunderii impetuoase a modernității chiar și în inima acestor tezaure de spiritualitate medievală românească.
Așa s-a întîmplat și cu biserica de lemn din satul Itești, care a fost doborîtă fulgerător, de parcă nu a fost niciodată, în miezul unei veri, prin anii ’70. Data de la jumătatrea secolului al XVII-lea – după cum îmi pot da seama acum, amintindu-mi crîmpeie din ceea ce vorbeau ai mei, pe ascuns, spre a nu se duce careva cu vorba la preot – pe atunci parohia era păstorită de către părintele Chelaru.
Biserica avea hramul Sf. Voievozi și a fost construită cu lemne de pe loc, de pe coastele împădurite ale Iteștiului și Ciumașului, precum și din pădurea de la Brad. Poate o mai fi pe undeva vreun zapis drept mărturie că această biserică a existat cîndva, dar eu nu pot să uit cum, într-o zi, pe cînd coboram ulița ce trecea prin dreptul ei, am văzut că fusese schimbată într-o stivă de lemne și se punea temelie alteia, care a fost zidită din cărămidă într-o mare grabă. E drept că biserica veche căzuse în ruină mai demult, cu bîrnele putrezite, dar tot atît de drept și de condamnabil e și faptul că nu s-a gîndit nimeni să o refacă. âmi mai aduc aminte că nu avea turle și că era învelită cu șindrilă bătută în coadă de rîndunică. Pereții exteriori erau acoperiți cu scînduri îmbrăcate în mușchi, pînă la linia mediană, unde era reliefat motivul funiei și se distingeau două caneluri rotunde și un brîu împletit între ele. âmi mai amintesc formele rotunde ale absidelor și altarului și multe forme ale „colacilor” de jur-împrejurul bisericii. Acoperișul era susținut de stîlpi cu torsade, dar și cu forme geometrice cu capitele ornamentate și arcade mici, decorate. Ferestrele erau foarte mici, la altar și la absidele laterale, iar sub streșini erau cuiburi de rîndunele. în curtea bisericii erau brazi bătrîni, cu scoarța crăpată și prelinsă de șiroaie de rășină, ca de niște vene groase, arămii. în umbra cetinei cuibăreau guguștiucii.
Acum e cu totul altfel. S-a durat biserică nouă, cu linii arhitecturale moderne și turle avîntate sub bolta cerească, a fost împodobită cu pictură de pictorul Vasile Popescu, au fost doborîți brazii și s-au zidit cripte din piatră rece, peste care s-au pus ghirlande și ghivece cu flori de plastic!… Nu mai este o singură așchie de lemn din lăcașul de cult de altădată, iar mulți dintre oamenii de atunci au plecat cu amintirile, sub briz-briz-urile de plastic puse din belșug peste morminte!…

Aurel V. ZGHERANsăbuință, însă, majoritatea lor acum nu mai au înfățișarea originală datorită multor lucrări de întreținere și res

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!