„Medalia lui Sebi era mai sigură ca a mea”

LUPTE GRECO-ROMANE: Fair play cît casa pe umerii lui Florin Gavrilă. A luat medalie de bronz la „europenele” de lupte de la Moscova, încheiate la sfîrșitul lunii trecute. Este mulțumit că a ocupat locul al treilea la un concurs de o asemenea anvergură. Oricum, nu era la îndemîna oricui. Se bucură de medalie, dar nu poate să nu fie alături de colegul și prietenul său Eusebiu Diaconu, cel care n-a fost lăsat să concureze la competiția amintită.

– Te așteptai să ajungi pe podium?
– A fost o mare bucurie. Spun mai încolo. întîi, medalia lui Sebi era mai sigură ca a mea. Noi facem parte dintr-o lume a «trîntorilor». Așa ni se mai spune. Trîntim sau sîntem trîntiți. Eusebiu nu merita ce i s-a întîmplat.
– Tu meritai?
– Cred că da, atît timp cît am ajuns pînă acolo.
– Cum a fost?
– După tragerea la sorți nu eram deloc optimist. Am căzut cu un sîrb care mă bătuse la un turneu, cu puțin timp înainte de campionatele europene. Vă dați seama ce am simțit cînd, după ce l-am învins pe sîrb, mi-a ieșit în cale armeanul, Roman Amoyan, triplu finalist la europene și, anul acesta, chiar campion.
– Ce a urmat?
– A urmat la rînd Tibor Olah, un ungur cu care mă mai trîntisem de cinci ori. Scorul era 3-2 pentru el, înainte de acel meci, dar am reușit să egalez și să ajung în finala mică.
– în care ai întîlnit un junior, pe Igor Ragymov.
– Are medalii de aur la mondialele și la europenele ale juniorilor. Nu mai este chiar junior. E tare. Mai important este că l-am doborît și că am luat medalie. âmi pare însă rău, trebuie să o spun încă o dată, că lui Eusebiu i s-a luat medalia. Paharul a fost pe jumătate plin, dar a fost și pe jumătate gol. âl cunosc pe Diaconu de mulți ani și nu l-am văzut niciodată plîngînd pînă acum o săptămînă, la Moscova. (Marius AMBROZIE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!