MIEZUL ȘI ESENȚA

Conferințele maestrului…

Mihai BUZNEA

… Unde ne sînt sîmbetele de altădată?! întrebarea nu e neapărat una retorică, și nu ține doar de nostalgiile generației cu tîmplele argintate. Ea vizează un fapt real ce a marcat, la vremea lui, „lustrul cultural”, un „lustru” care s-a datorat unui om de excepție căruia Bacăul sfîrșitului de deceniu VI și începutul celui de-al VII-lea deceniu al secolului trecut îi rămîn îndatorați. Așadar, mai vîrstnicii noștri concitadini își amintesc cu plăcere de conferințele de excepție la care participau, la fiecare sfîrșit de săptămînă, în sala mică a casei de cultură „Vasile Alecsandri”. Amfitrion le era maestrul Iulian Antonescu, istoricul, arheologul și cercetătorul care își făcuse un crez, o îndatorie intelectuală din a promova, în fața elitei culturale băcăuane, și nu numai a ei, valorile materiale, spirituale și morale ale trecutului nostru îndepărtat. Tot băcăuanul care se respecta era prezent la conferințele tînărului profesor și cercetător: profesori, medici, ingineri, economiști, dar și oameni de condiție intelectuală modestă. De fiecare dată sala era arhiplină. Fascinația exercitată de conferențiar asupra lor era, însă, la fel de puternică. Asistau la demonstrații de înaltă ținută intelectuală care, dincolo de conținutul lor pur informativ, se constituiau în lecții de patriotism autentic, în metaforă și în viziune prospectivă. Cuvîntul tînărului istoric – abia dacă împlinise 35 de ani – electriza și metamorfoza. întîlnirile țineau întreaga dimineață și depășeau orele prînzului. Se încheiau cu regretul scurgerii implacabile a timpului spre a-și recăpăta locvacitatea după șapte zile. Alte orașe din țară, multe dintre ele cu pretenții de autentice centre culturale, nu beneficiau de o asemenea favoare, de o astfel de desfătare spirituală. Odată cu numirea valorosului om de știință într-o importantă demnitate științifică la nivel național, întîlnirile de sîmbătă dimineața nu au mai avut loc. Inițiatorul și promotorul lor lăsa un loc rămas descoperit și astăzi, după mai bine de treizeci de ani. Adeseori m-am întrebat: chiar să nu aibă urbea lui Bacovia oameni capabili să reia, din perspectivă proprie, desigur, discursul peren, intelectual și patriotic, al lui Iulian Antonescu?! Răspunsul rămîne deschis oricăror replici…tîlnirile țineau întreaga dimineață și depășeau orele prînzului. Se încheiau cu regretul scurgerii implacabi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!