Mihai BUZNEA

Se-mplinește, încă odată, minunea de la Betleheem, nașterea pruncului Iisus, Fiul și trimisul Tatălui pe pămînt pentru mîntuirea și ferirea omului de păcat, întru fericirea cea veșnică și adevărată. E sărbătoarea Crăciunului și întreg plaiul românesc, de la marea cea mare și pînă pe crestele Carpaților și peste tot locul unde viețuiesc români purtați de valurile vieții vibrează de emoția și bucuria celei mai mari sărbători a creștinătății. Lumina creației divine se pogoară asupra noastră ca o binecuvîntare ce se făptuiește de două mii de ani încoace, de la începuturi și pînă la ceasul cel din veac.
Orice sfîrșit de an este, astfel, pentru noi toți, un nou început de vise și speranțe ce izvorăsc din actul unic al Creației. Dar pentru a putea păși pe această cale trebuie să fim, mai întîi, cu inimile curate și mințile despovărate de sămînța răului ce încolțește doar fapte ce nu sunt pe placul nimănui și care pot aduce întristarea și durerea și suspinul, în locul seninătății și al faptei plăcute și al gîndului curat. Vestea minunată ce răzbate din Cana Galileii să ajungă pînă la noi pură și purificatoare. Lăsați grijile voastre în seama Mea și încredeți-vă în Mine – ne-ndeamnă Mîntuitorul, numai astfel veți avea parte de adevărata fericire.
în vîltoarea timpurilor noastre nebune de preamărire, de mîndrie vinovată și vînare de vînt, uităm cel mai adesea de poruncile cerești. Dar mîine e sărbătoarea de Crăciun și e momentul cel mai prielnic să ne amintim de ele. Ca și de stihurile poetului nostru național ce s-a inspirat din harul divin: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ Țara mea de glorii, țara mea de dor…// La trecutu-ți mare, mare viitor! E, după „O, ce veste minunată”, „Bună dimineața la Moș Ajun”, ori „Sus, la poarta raiului”, colindul de căpătîi al românilor. Oaspete, zilele trecute, al băcăuanilor, cărora le-a oferit încă odată o seară magică prin colindele sale, inegalabilul Ștefan Hrușcă rostea un adevăr fundamental, definitoriu, asupra căruia coborîse o aură divină: avem cele mai frumoase cîntece din lume despre Crăciun, despre miracolul nașterii pruncului Iisus, nimeni nu a mai reușit o asemenea simbioză de expresie artistică și religioasă între sacru și profan, în care inima ne cîntă și sufletul ne vibrează de emoție, de dragoste, de bucurie. Este darul și harul nostru unic și inegalabil pe vecie, fiindcă pretutindeni unde este ascultat îi face pe oameni să trăiască sentimente de adîncă revelație.
E seara de Moș Ajun. Să urmăm, așadar, îndemnurile creatorului anonim și să cîntăm, împreună cu el: „Deschide ușa, vecine”, spre a ne primi colindătorii. Ce au ei a ne spune, dincolo de mirabila veste a venirii pe lume a pruncului izbăvitor? Să lăsm deoparte gîndurile sumbre și încrîncenarea vinovată, răutatea și necredința, invidia și lăcomia, necinstea și minciuna, tot ce e rău și ne întunecă mințile îndemnîndu-ne la fapte ce nu plac Domnului, spre a face loc tuturor celor bune ce ne înfrumusețează existența în vremelnica și zbuciumata noastră trecere prin aceste timpuri și tărîmuri.
E vremea colindelor ce întîmpină marea sărbătoare a Crăciunului. Dînd glas inimilor pline de emoție, să rostim împreună: lăudăm și cîntăm și ne bucurăm… ușa, vecine”, spre a ne primi colindătorii. Ce au ei a ne spune, dincolo de mirabi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!