• declarațiile salariaților în privința așa-ziselor transferuri de produse petroliere de la Rafo la Rafinăria Dărmănești pentru evitarea taxelor și accizelor se deovedesc reale • pînă în preajma declarării incapacității de plată, în octombrie 2003, s-au expediat de la Rafo la Rafinăria Dărmănești mii de tone de produse petroliere, chipurile pentru rafinare sau reprelucrare • pentru unele produse petroliere nici nu existau instalații de prelucrare la Rafinăria Dărmănești • Corneliu Iacobov susține că produsele petroliere au fost transferate la Rafinăria Dărmănești pe vremea cînd aceasta funcționa
Ideea acestui material a pornit de la declarațiile salariaților, conform cărora mii de tone de benzine și motorine au fost vîndute prin intermediul Rafinăriei Dărmănești, ca să se evite plata taxelor și accizelor. Declarațiile au fost făcute de muncitori pe vremea cînd protestau în fața întreprinderii fiindcă nu-și primiseră salariile. Oamenii spuneau că vagoanele cu benzină prelucrată deja la Rafo ajungeau în rampa de descărcare de la Rafinăria Dărmănești, de unde plecau în direcții cunoscute doar de directorul de marketing Maria Petroiu. Oamenii spuneau că tot acest transfer de marfă se făcea doar pe hîrtie, de ochii lumii, pentru că instalațiile de la Rafinăria Dărmănești fuseseră închise de la începutul anului. În fapt, nu se descărca nici un strop de benzină pentru a fi rafinat sau prelucrat la Dărmănești, iar vagoanele luau calea unor beneficiari necunoscuți.
„Ziarul de Bacău” este în posesia unor facturi care atestă faptul că pe vremea cînd toată lumea știa că Rafinăria Dărmănești este închisă, aici se livrau, de fapt, sute de tone de produse petroliere în scopul – cel puțin așa reiese din acte – rafinării, prelucrării, reprelucrării sau, pur și simplu, pentru vînzarea lor. Pentru a atesta această stare de lucruri, publicăm nu numai facturi în facsimil, ci și alte numere de facturi din care reiese același lucru.
Pe tot parcursul anului 2003, chiar o lună înainte de declararea judecătorească a incapacității de plată a Rafinăriei Dărmănești, aici au fost aduse mii de tone de produse petroliere de la Rafo. „Anul trecut au venit zeci de mii de tone de benzină și motorină de la Rafo, sub denumirea de componenți, chipurile, să o îmbunătățim noi. Dar cu ce să facem asta, dacă nu aveam instalații? Cum ajungeau vagoanele, tot așa plecau, la beneficiari știuți numai de domnișoara Maria Petroiu, directoarea de marketing. Înainte de Iacobov, cînd era regulă peste tot, nu exista să plece un vagon din gară fără să aibă etichetă cu beneficiarul, ca să știe și proștii de prin alte gări unde să le dirijeze. Cum a venit Iacobov, toată marfa se livra unde știa numai directoarea asta. Așa s-au cîștigat bani buni, pentru că aici era zonă defavorizată și nu se plăteau taxe de nici un fel. Aici ar trebui să vină PNA-ul, nu să umble după găinari prin țară”, ne-a declarat Stoleru Iacob, fost șef de tură la rampa de încărcare descărcare a Rafinăriei Dărmănești. Spusele lui sînt confirmate de existența facturilor prin care Rafo, în calitate de producător, și Rafinăria Dărmănești, în calitate de procesator, rulau mii de tone de „păcură, reziduu de vid”, „component de cracare catalitică”, „component reformat pentru rafinare”, „component aromatic pentru rafinare”, „component rafinat pentru reprelucrare” sau „benzină hidrofinată”.
Livrări impresionante de benzină
Iată cîteva dintre aceste așa-zise tranzacții: pe 29 aprilie 2003, cu avizul de însoțire nr. 953211, s-au livrat de la Rafo către Rafinăria Dărmănești 844 de tone de păcură, reziduu de vid, care nu avea valoare de contabilitate la Rafinăria Dărmănești în vederea reprelucrării. În aceeași zi s-au mai trimis încă 727 de tone din același produs, cu avizul de însoțire nr. 953201. Luna următoare, mai precis pe 2 mai, cu factura nr. 22.54236, din Rafo a plecat spre Dărmănești cantitatea de 522 de tone de MTBE pentru rafinare, la prețul de ieșire de la Rafo de 950 de milioane de lei. Tot în aceeași zi, s-a facturat la numărul următor și cantitatea de 198 de tone de component rafinat pentru rafinare, în valoare de aproape trei miliarde de lei. În aceeași lună mai, la Rafinăria Dărmănești a mai ajuns de la Rafo, cu factura fiscală 22.54236, o cantitate de 169 de tone de component de cracare catalitică, cu o valoare contabilă la Rafo de 24,4 miliarde de lei. Cu următoarea factură, tot pe 22 mai s-au mai trimis la Rafinăria Dărmănești, pentru rafinare, 50 de tone de componenet aromatic în valoare de jumătate de miliard de lei. A doua zi, pe 23 mai, Rafo a trimis la reprelucrare, cu facturile nr.22.54264 și 22.54411, 57 de tone de component reformat și 199 de tone de component de cracare catalitică, în valoare de aproape 30 de miliarde de lei. Totul a culminat pe 3 septembrie 2003, cu o lună înainte de declararea insolvenței în instanță și de ziua în care la conducerea Rafo era înscăunat director general Paul Ivașcu. La acea dată, Rafo a expediat la Dărmănești nu mai puțin de 3.710 tone de benzină hidrofinată și de cocsare pentru reprelucrare și 1.262 de tone de păcură pentru revînzare. Valoarea totală facturată a mărfii (conform foto) este de 39,3 miliarde de lei. Adică, aproape un milion de euro.
Rafinăria închisă, dar „rafinarea” mergea
Deși însuși Corneliu Iacobov recunoștea, în declarațiile de anul trecut, că rafinăria nu are șanse de redresare, fiind închisă încă din timpul verii, facturile prezentate mai sus atestă faptul că, în realitate, la Rafinăria Dărmănești era activitate intensă. Cel puțin pe hîrtii. Mai mult, chiar conducerea Rafo recunoaște printr-o adresă depusă la dosarele în care se judecă cu foștii salariați disponibilizați că Rafănăria Dărmănești a fost închisă oficial pe 1 iunie. „În perioada 1 iunie 2003 – 31 ianuarie 2004, Rafinăria Dărmănești, punctul de lucru al Rafo, a fost închisă. În schimb, salariile celor 400 de oameni au fost plătite, rezultînd cheltuieli de peste 41 de miliarde de lei”, arată conducerea Rafo în adresa menită să o disculpe în fața judecătorilor pentru faptul că nu le acordă salarii compensatorii muncitorilor disponibilizați. Chiar creditorul principal, SNP Petrom, și-a calculat creanțele pe care le are de recuperat de la Rafinăria Dărmănești pentru perioada 30 decembrie 2000 – 30 aprilie 2003. Toate acestea atestă că la începutul lunii iunie rafinăria nu mai funcționa, deși din spusele salariaților, unele instalații nu mai funcționau încă din 2001. „Eu nu știu exact cînd s-a oprit rafinăria, pentru că instalațiile s-au oprit pe rînd. Ce pot să vă spun cu siguranță este că noi nu am mai primit țiței brut pentru prelucrare din martie 2001, cînd s-a oprit instalația de distilare primară. După 2001 au mai funcționat instalațiile de cocsare, aromatizare și bitum. Instalația de aromatizare a fost oprită în aceeași perioadă cu cea de cocsare, pe la începutul lui 2003, iar cea de bitum a mai funcționat pînă mai tîrziu și se mai făceau combustibili pentru focoasele centralelor termice. Aici nu se puteau în nici un caz produce benzine sau motorine”, ne-a declarat Constantin Ardeleanu, fostul lider de sindicat de la Rafinăria Dărmănești.
Benzina hidrofinată nici nu se putea prelucra la Dărmănești
Pentru a ne lămuri pe deplin ce reprezintă produsele petroliere care figurează pe facturile citate mai sus, i-am întrebat pe salariații care au lucrat la Rafinăria Dărmănești la ce instalații se prelucrau și în ce grad de procesare se aflau în momentul în care au fost livrate de la Rafo. Așa am aflat că „păcura reziduu de vid” se prelucra la instalația de cocsare, la fel ca și „componenete pentru cracare catalitică”. Benzina de cocsare se putea prelucra numai la instalația de aromatizare, care fusese oprită la începutul anului 2003, odată cu instalația de cocsare, iar benzina hidrofinată nu se putea prelucra în nici un caz la Dărmănești, pentru că nu exista instalație pentru asta. Lucru adeverit și de liderul de sindicat de la Rafo, Ion Marian. „Pentru benzina hidrofinată mai este necesar încă un pas pînă la procesarea finală pentru a putea fi dată la pompă adică. Este necesară o instalație de reformare catalitică, iar aceasta nu se găsește în țară decît la Rafo, Arpechim Petromidia și Brazi. Rafinăria Dărmănești în nici un caz nu are o astfel de instalație”, ne-a declarat Ion Marian.
Cît despre benzina de cocsare, acesata putea fi prelucrată numai la instalația de aromatizare, fiind un component inferior benzinei hidrofinate, și nu poate fi folosit ca atare, ci numai în amestec cu alți componenți din care rezultă produsul final. Benzina de cocsare se putea prelucra la Rafinăria Dărmănești, dar salariații care au lucrat la instalația de aromatizare ne-au spus că pe 3 ianiarie 2003 aceasta a fost închisă. În ceea ce privește MTBE (Metil toluen butil etilenă) care apare livrat pe una dintre facturile enumerate mai sus, acesta reprezintă o fracție benzenică folosită în procesul final de prelucare a benzinelor superioare. Componentul are o cifră octanică foarte ridicată, 120 de octani, și nu poate fi folosit ca atare, ci numai în amestec.
Corneliu Iacobov susține că instalațiile funcționau cînd au fost făcute livrările
Corneliu Iacobov, fostul patron al Rafinăriei Dărmănești, spune că nu poate fi vorba în nici un caz de operațiuni de procesare fictive, pentru că nu s-a efectuat nici o livrare cît a fost închisă rafinăria. „Nu mă interesează ce facturi aveți! Credeți că eu mă ocupam de așa ceva? Habar nu am ce este benzina hidrofinată de care îmi spuneți. Și nici nu era treaba mea să știu. Dar sînt convins că funcționa rafinăria pe vremea cînd au fost trimise produsele astea acolo. Cel mai bine știu băieții (conducerile celor două rafinării, n.r) pentru că eu nu mă ocupam nici de livrări de produse. Eu doar dictam, iar alții făceau ce spuneam eu și mă mai duceam din cînd în cînd în inspecție. Ce, credeți că la hotelul Sport am stat eu pe șantier? Am spus doar că vreua să se facă și l-au făcut cei plătiți pentru asta. Dar, revenind la livrările acestea, în mod sigur lucra rafinăria atunci cînd au fost făcute”, ne-a declarat fostul patron al Rafinăriei Dărmănești. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns