Duminica Floriilor, numită în popor și Floriile, este sărbătoarea care ne amintește intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de Patimile sale. În vechime, Duminica Floriilor era începutul săptămînii numite, pe atunci, a Paștilor. De aceea era numită și Duminica aspiranților sau a candidaților la botez, pentru că, în această zi, cei care urmau să fie botezați mergeau cu toții la episcop, spre a-i cere să fie admiși la botez. Se mai numea și Duminica grațierilor, pentru că, în cinstea ei, împărații acordau grațieri condamnaților aflați în închisori. După un obicei străvechi, menționat chiar în secolul al IV-lea și generalizat în toată Biserica creștină, se aduc în biserici ramuri de salcie, care sînt binecuvîntate și împărțite credincioșilor, în amintirea ramurilor de finic și de măslin, cu care mulțimile au întîmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfală în Ierusalim. Credincioșii poartă ramurile în mîini, ca semn al biruinței împotriva morții, cîștigată de Domnul prin învierea lui Lazăr, săvîrșită în Sîmbăta Floriilor, și apoi prin însăși Învierea Sa.
În vechime, atît în Bizanț, cît și la curțile domnești din Țările Românești, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu mare solemnitate. În seara acestei duminici încep în biserici slujbele deniilor din săptămîna Sfintelor Patimi. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns