Mintea din burtă

Ovidiu PAULIUC

Ne-am plîns că nu avem bani de miel, că masa de Paști e mai săracă decît în alți ani, ne-am motivat că, de fapt, nu burta contează, ci sufletul. Hai să fim serioși! în 2000 de ani, semnificația marii sărbători de înviere s-a mai nuanțat, pe ici, pe colo, și chiar dacă nu o prea recunoaștem, sărbătoarea pentru suflet a devenit, pentru foarte mulți dintre noi, pretext pentru sărbătoarea burții. Și așa se face că am ieșit cam ghiftuiți din toată această tărășenie, cu gîndul deja la pretextul de a da iama cu satîrul printre porci, pentru a sărbători ceea ce unii au numit a fi Crăciunul, adică nașterea Domnului. între cele două mari sărbători există și unele mai micuțe, care nu ne mai dau atîtea bătăi de conștiință legate de întîietatea burții sau a minții. Așa este și cazul acestui 1 mai muncitoresc, a cărui semnificație și mod de manifestare s-a nunațat și mai radical în cei abia vreo 120 de ani de cînd s-a iscat.

Păi ce sărbători mai încingeam pe vremuri, cînd ne trezeam cu noaptea în cap și defilam căhui de cap, prin fața organelor, pînă ne crăpau tălpile! Iar pe la amiază, rupți de oboseală, unii dintre noi mergeau la muncă, să mai sărbătorească o dată, prin muncă, zi în care trebuia depășit planul, strungul să gîlgîie de veselie, sapa să alerge iute prin brazdă. Alții, mai „burgheji”, ajungeau pe la Gherăiești, unde perpeleau la grătar creveți vietnamezi și beau celebra bere „Parc”, la sticle în care pluteau resturi de te miri ce. Ei bine, acestea sînt suficiente motive ale unor nostalgii care bîntuie astăzi cu toată vigoarea. Lucrurile însă s-au schimbat, iar ce a contribuit la asta decisiv a fost pîrdalnica asta de privatizare, care a trimis oamenii muncii în două tabere mari și late: cei care lucrează la patron și, în general, nu primesc liber de 1 mai, și cei care sînt bugetari, pe care statul îi pune prin lege să stea degeaba, și care chefuiesc, în bună parte, și pe banii celor din prima categorie. Tot în registrul schimbărilor, s-a mai estompat și acea diferență dintre alte două categorii clasice ale oamenilor muncii: cei care muncesc cu mintea, și cei care muncesc cu brațele, și care se credeau mai îndreptățiți să primească zi liberă.

Dar iată că apropierea dintre Paști și ziua de 1 mai, cum a fost anul acesta, a făcut ca ghiftuiala cu miel să o cam respingă pe cea muncitorească, a grătarelor. Este adevărat, și vremea a fost parcă mai apropiată de primăvară decît de vară, astfel că pajiștile consacrate au rămas ieri cam pustii și cam curate. S-a muncit ieri și cu brațele, și cu mintea, s-a muncit la patron, iar la stat, s-a stat. Să nu uităm însă că Litoralul geme, ca de obicei, de petrecăreți, cărora vîrsta nu le permite, însă, să știe ce se sărbătorește, de fapt. E clar: acest 1 Mai a devenit o sărbătoare inutilă, fiindcă, vorba aia, dacă mai îndrăznești acum să ceri program de opt ore, s-ar putea să-ți dea patronul liber definitiv. Oricum, azi e ziua tineretului care se întoarce de pe Litoral, iar mîine va fi ziua în care vom vedea pe toate posturile de televiziune reportaje despre cîtă mizerie au lăsat oamenii muncii, despre cît de rupte sînt vagoanele de tren și camerele de hotel în care s-a sărbătorit Ziua Muncii. cit la patron, iar la stat, s-a stat. Să nu uităm însă că Litoralul geme, ca de obic

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!