Multe din decorațiunile populare le-a realizat într-un atelier improvizat într-un vagon de cale ferată.

Vocația și fascinația lemnului

Pînă și-a găsit chemarea spre cioplirea lemnului pentru a realiza sculpturi și diverse obiecte de artă, viața lui Vasile Boboc a fost una zbuciumată. Din cauza faptului că tatăl său, Ion Boboc, a fost șofer la Curtea Regală iar regele Mihai a dat fiecărui angajat al său la plecarea din țară din 1947 cîte un camion cehoslovac “Praga” (confiscat și naționalizat de regimul comunist), el nu a putut urma decît școala primară la Sănduleni. în familia sa, hărțuită de securitate, mai avînd șase frați, Vasile Boboc s-a văzut nevoit să lucreze la mai multe șantiere ca betonist, sudor, zugrav iar mai apoi la Brașov ca strungar. întemeindu-și o familie s-a retras la IUC Borzești (actuala UTON) iar aici și-a descoperit adevărata vocație – sculptura în lemn, de care a rămas fascinat întotdeauna. Cu emoția trecerii anilor, Vasile Boboc mărturisește: „Am cioplit cu vîrful cuțitului niște statuiete care au fost apreciate de Comitetul de cultură al județului Bacău, unde mi s-a eliberat autorizația de meșter popular în domeniul lemnului. Am urmat apoi cursurile Școlii Populare de Artă Bacău și ca ucenic al prof. Dumitru Huțanu am lucrat la restaurarea catapetesmei Bisericii Sfîntul Nicolae și a Ansamblului sculptural Geneza lemnului, ambele din Bacău”. Din ucenic a avut puterea de a înființa un atelier de sculptură în lemn la Livezi, unde a avut 60 de pasionați de acest meșteșug, unii dintre ei acum fiind în țări din străinătate.
Cu răbdare și talent Vasile Boboc a lucrat iconostasurile de la bisericile din satele Poiana și Livezi, pridvoare populare, acoperișuri la fîntîni și chiar și panoplii pentru trofeele valoroase de vînătoare ce sînt adăpostite la ocolurile silvice de la Livezi și Pralea. înfrățirea între localitatea Livezi și orașul Feytiad (Limonges- Franța) I-a prilejuit lui Vasile Boboc realizarea unui mic muzeu de artă populară la primăria orașului francez în doar șase luni. Reîntors din Franța a lucrat mic mobilier, troițe monumentale și …un restaurant rustic (“Cerbul”, în cartierul TCR din Onești). Multe din decorațiunile populare le-a realizat într-un atelier improvizat într-un vagon de cale ferată. “Exodul” spre străinătate l-a cuprins și pe Vasile Boboc. El își amintește: “în 1999 am lucrat în Iugoslavia catapetesmele și iconostasurile de la două biserici de rit vechi. în apropierea se găsea “Drumul țarilor”, loc unde oamenii căutau comorile ascunse ale acestora. Aici am întîlnit un suedez care a dorit să aibă un bar “Dracula”, pe care l-am realizat”. întors în România, după trei zile de arest pentru depășirea vizei, Vasile Boboc a lucrat toată sculptura la Biserica “Constantin și Elena” din Onești și s-a dedicat apoi restaurărilor, la Mănăstirea Măgura Ocnei. După ce familia sa a ajuns în Italia, în anul 2003 a putut face prima vizită la Roma. “ în capitala Italiei m-au impresionat mult monumentele închinate dacilor, în toate fiind vizibilă supunerea față de Imperiul Roman. în Italia am ajuns să restaurez lucrări la Vatican dar cel mai mult îmi doresc să realizez “Geneza lemnului de pe Valea Trotușului”, cu stîlpi de case țărănești și elemente de artă populară cu motive geometrice”. (Ion MORARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!