Nocivitatea indiferenței

Pe terenul minat de chinurile pricinuite de grija zilei de mîine și de neîncrederea că ceva s-ar putea schimba, totuși, în bine, în această perspectivă fără perspectivă, în care valorile se răstoarnă, schimbîndu-și instantaneu semnul din pozitiv în negativ și gîndirea e tîrîtă în jocul dintre absolut și relativ, pînă la indiferență nu e decît un pas.

Indiferența față de ce se întîmplă permanent în jurul tău, ignorarea valorilor, sînt semne ale unei acute degradări morale la care sîntem supuși și care tinde să devoreze treptat, dar sigur, întreaga societate românească. Tentaculele indiferenței s-au întins deja și asupra Slănicului Moldovei, această minunată oază de liniște și tărîm de vindecare. Acest mirific ținut tinde să fie uitat de timp și de oameni. În special de cei care ar trebui să se implice cu adevărat în relansarea stațiunii. Cu precădere în circuitul internațional, din care făcea parte cîndva. Pentru că, acum, Slănicul trăiește din amintirea trecutului său, cînd era o adevărată perlă a turismului balnear românesc și chiar a celui european. Dar, revoluția a produs o cotitură bruscă și nefastă spre panta deziluziilor și a neîmplinirilor ivite la tot pasul, de la tendințele unei privatizări pripite, la numărul în continuă creștere al șomerilor de pe întreaga vale a Slănicului, la pensionarii suferinzi și fără de ajutor și la copiii ale căror zîmbete s-au transformat în grimase ale neajunsurilor zilnice.

Este inadmisibil și de neconceput ca o stațiune așa cum este Slănic Moldova, ale cărei izvoare au o valoare terapeutică inestimabilă, aproape unică în întreaga lume și al cărei cadru natural deosebit de pitoresc emoționează la tot pasul să fie realmente ignorată și supusă degradării zilnice.

Punctele de atracție sînt suficiente, dar trebuie din plin valorificate. Exemple? Aleea Izvoarelor, Cazinoul – acest monument de arhitectură polarizator al vieții cultural – artistice de odinioară, Cascada, „300 de scări”, etc. Cu pasiune, dragoste față de aceste locuri și cu ajutor din partea celor abilitați se pot demara proiecte îndrăznețe și folositoare tuturor. Încă nu este prea tîrziu. Turismul balnear românesc trebuie revigorat și plasat în constelația stațiunilor balneare europene de top. Pentru că el constituie o bogăție naturală și un factor ce poate contribui din plin la redresarea balanței comerciale. Bineînțeles, fără ca ignoranța și indiferența să-și pună în continuare pecetea asupra noastră. (Romulus Dan BUSNEA – Slănic Moldova)