„Nu ne trimite nimeni să cerșim, o facem pentru că nu avem ce

• opt persoane trăiesc într-o cămăruță de șase metri pătrați, în blocul de nefamiliști poreclit „Evazatul” din Onești • una dintre ele este infectată cu HIV

De aproape o lună, în tagma cerșetorilor din municipiul Onești au apărut încă doi copii care cer bani într-un mod inedit: ei arată celor dispuși să-i asculte o copie xerox după un articol apărut într-un ziar din Vaslui. Înarticol este relatată drama familiei din care fac parte, familie care a fost alungată din comuna Miclești, județul Vaslui. „Pînă acum o lună, am stat la sora bunicii mele, în Miclești, dar, așa cum am înțeles eu, nu avem nici un drept asupra casei și am fost nevoiți să plecăm de acolo. Nu am avut de ales și am venit cu toții în Onești”, povestește Elena Lasrisa Moise, o fetiță de numai opt ani, care era însoțită de frățiorul ei, Claudiu Neculaie, în vîrstă de patru ani.

Familia Moise este compusă din șase suflete și a căutat adăpost la o rudă, Gabi Păscălina, care are o cameră în blocul de nefamiliști poreclit de oneșteni „Evazatul”. Camera are șase metri pătrați. Pe deasupra, gazda are și un copil de 14 ani, infestat cu HIV. „Nici

tăticul meu, Benone Moise, nici mămica, Valerica Moise, nu au

serviciu. În Vaslui ei se mai duceau la prășit cu ziua, dar acum nu

mai au nici o ocupație. Mai avem încă doi frați, Ionuț, de cinci ani, și George, de 13 ani. Nu avem ce face, trebuie să căutăm bani. Nu ne trimite nimeni să cerșim, o facem pentru că nu avem ce mînca”, ne-a relatat Larisa. În cămăruța în care s-a mutat temporar, familia Moise există numai două paturi și, la capitolul somn, se face cu rîndul. La fel și la masă, în cazurile fericite cînd există mîncare. În plus, la ei a venit să locuiască și fratele tatălui, Adi Moise, de 19 ani. Cu toate acestea, micuța Larisa este hotărîtă să-și urmeze cursurile școare întrerupte atît de brusc în județul Vaslui: „Am să-mi reiau studiile de clasa a II-a, la Școala Generală nr. 9 din Onești. Nu știu ce se va întîmpla cu noi, dar sînt destul de tare pentru a putea supraviețui. Să știți că banii pe care reușim să-i strîngem, nu-i dăm părinților, ci ne luăm singuri de mîncare. În rest, ce-o da Domnul!” (Daniel GORUN)