Pădurea – speranța de bine

Eugen VERMAN

Toată ziua de marți, Maria a cules zmeură din pădure. La cinci dimineață pleca de-acasă. âși lăsă cei doi copii cu soacră-sa și plecă la pădure. Un ceas a mers pînă a ajuns acolo unde și ursul se înfruptă cu zmeură. Dar ursul era prin alte părți, prin tihărăi ascunse în întunericul codrului. Maria știa de treaba aceasta, de aceea a cules, toată ziulica, fără frică. A ajuns acasă pe întuneric, copiii și soacra o așteptau, oarecum îngrijorați, a cules o groază de smeură, cîteva găleți, de cîte trei kile, iar a doua zi avea să meargă tocmai la Bacău să vîndă zmeura. Eu am întîlnit-o miercuri dimineață pe la opt, avea trei găleți pline ochi, ajunsese la oraș cu un ceas mai devreme, din Bîșca a adus-o, pînă în Sănduleni, un vecin care are mașină, iar de acolo a venit cu o mașină de ocazie. Am privit-o și am i-am zis direct: „Ești, mai mult ca sigur, din Bîșca!”. „Da, așa e…, de unde știți?” Și așa am continuat discuția. Maria are 22 de ani, e rromă, cum sînt toți, sau aproape toți, cei din Bîșca, sat din comuna Berzunți. I-am spus că drumurile m-au dus de multe ori pe-acolo, știu despre școala cea mare din sat și despre biserică și despre Cozma, din Rădoaia, care făcea echipe și plecau, cu toții, în Insula Mare a Brăilei sau prin Dobrogea, primăvara, și se întorceau toamna tîrziu, cu roade și bani mulți, că așa era pe-atunci… Acum, zice Maria, aproape toți bărbații au plecat prin Spania, prin Italia, prin alte țări, la muncă… în țară nu au unde munci și cîștiga bine… Ion al meu muncește în Spania, da ‘ vine acasă de hramul Bisericii, pe 8 septembrie, de Sfînta Maria, că e și ziua mea… Abia așteaptă să vină, s-a măritat cu el la 15 ani, fata are 7 ani, iar băiețelul lor, 2 ani… în tot acest timp, îi stătea pe limbă întrebarea „cum de ai ghicit că-s din Bîșca?”. Păi cum să nu știu, doar de acolo, vara și toamna, vin trufandalele pădurii – fragii, zmeura, ghebele… Oameni nevoiași, cei din Bîșca sînt români harnici și cinstiți, banul pe care-l cîștigă e numai prin munca lor, pădurea fiindu-le un adevărat izvor de unde-și trag aproape tot ce le asigură supraviețuirea…it că-s din Bâșca?”.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!