Pe inginerul Emilian Bogdan l-am cunoscut documentînd un material de presă. De firma pe care o conduce, fiind directorul ei general, dar și unul di…

îndrăgostit de munte, de Austria, și de agricultură

Pe inginerul Emilian Bogdan l-am cunoscut documentînd un material de presă. De firma pe care o conduce, fiind directorul ei general, dar și unul dintre proprietari, Sudometal Bacău, auzisem, pentru că s-a impus, în numai cîțiva ani, pe piața construcțiilor, în special a balustradelor din oțel inox. Mi-am dat seama repede că nu-i moldovean, după vorbă, după port – cum ar fi spus poetul – și am aflat, repede, că a ajuns pe la noi tocmai din Băbenii Vîlcei, un orășel tînăr, cu ceva zestre industrială, dar dintotdeauna un sat de frunte, la 20 de kilometri de Rîmnicu Vîlcea. Emilian Bogdan are 48 de ani neîmpliniți și conduce o afacere de peste un milion de euro pe an. Este inginer în tehnica sudării, a lucrat ani buni la Sofert, familist convins, bun român și, mai ales om cu dragoste de muncă. A tras tare, în ultimii ani, și-a construit afacerea, a început și cu ceva agricultură, la socrii săi din Filipești, care au oleacă de pămînt, dar de vreo trei ani spune că mai are ceva timp și pentru cîte un scurt concediu. „Mie – spune Emilian Bogdan – cel mai mult îmi place muntele, fiind un om din preajma muntelui și student la Brașov. în fiecare an mă duc la Brașov, dar dau cîte o fugă și prin județul Mureș, într-o zonă foarte frumoasă, a lacului Ursu. Urcăm pe munte și facem trasee, evident nu chiar ca alpiniștii. Asta ne încarcă „bateriile”. Sigur, petrecem unele zile la Luncani, unde avem o casă și unde mai și grădinărim. Eu mă trag din familie de țărani. Pe la părinți ajung, însă, mai mult ca un musafir, deși nu-i chiar așa departe. Nu am un hobby special. Cel mai mult mi-ar plăcea să călătoresc, să merg, de exemplu, prin Austria. Am trecut pe acolo de mai multe ori, numai în „plimbările” mele de afaceri. Cu ani în urmă, nu înțelegeam de ce un fost coleg tot pleca în Austria. Acum, de cînd am văzut această țară, am înțeles”.
Emilian Bogdan nu uită să pomenească Austria nici cînd vorbește de agricultura de care s-a apucat în anii ’90. „Am început să lucrăm pămîntul sistematizat, într-o mică asociație familială – spune el. Ulterior, am făcut deseori comparație între noi și cum am văzut că se face agricultură în Austria. Acolo se lucrează pămîntul într-um mod extraordinar. Și noi aveam ceva utilaje, lucram, produceam, dar nu ca acolo, cu productivitatea lor. Sigur, eu nu făceam agricultură ca un agricultor, lucram la Sofert, o făceam numai la sfîrșit de săptămînă. Dar soția mea a terminat mecanică agricolă. Se pricepe. Pot spune că agricultura era, pentru mine, chiar un hobby. Dar noi, în România, muncim aproape degeaba, fără productivitate, fără rentabilitate. Și cînd eram copil, ne punea mama să mărunțim pămîntul, ca pe stratul de ceapă. Pregăteam patul germninativ, cum se spune. Așa e în Austria, peste tot. Cred că nouă trebuie să ni se facă mai multă educație în acest sens”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!