Pentru fiecare dintre noi, școala este altceva: o microsocietate, un cimitir, un refugiu, o simplă instituție. Rolul școlii în îmbogățirea culturii…

O șansă

Pentru fiecare dintre noi, școala este altceva: o microsocietate, un cimitir, un refugiu, o simplă instituție. Rolul școlii în îmbogățirea culturii este situat pentru mulți în al doilea plan, sau poate chiar neglijat. Sîntem la o vîrstă la care putem asimila atîtea informații, și totuși ne împleticim în versuri de melodii, reclame obsedante, jocuri pe computer. Cărțile, muzica adevărată, pictura… toate apar din cînd în cînd în drumul nostru. însă cîți dintre noi se opresc să le cunoască, să le primească și să le înțeleagă cu adevărat?
Profesorii încearcă. Asta putem recunoaște. Orele de muzică și de desen ar putea să lase în conștiința noastră urme profunde, dacă am fi receptivi. Din păcate, nu ne dăm seama de valoarea culturii, de cîtă bogăție risipim, și continuăm să numărăm secundele rămase pînă la fiecare pauză, iar Mozart și Picasso zboară pe lînga noi netulburați.
Unele materii sînt plasate destul de prost în programă. Filosofia, de exemplu, o studiem în clasa a XII-a, cînd tot ce auzim și vedem este bacul (și undeva, în spatele lui, planează amenințarea admiterii). Pe de altă parte, filosofia trebuie să ne fie alături cînd căutăm răspunsuri la toate întrebările existențiale, în momentul decisiv al tinereții noastre tumultoase. Astfel ar putea să afle toți doritorii ce-i valoarea, să știe cum să ajungă la fericire.
La sfîrșitul liceului sîntem o foaie albă deja scrisă pe sfert, cu răspunsuri grăbite la tot ce ne frămînta cîndva.
Din școală nu știu ce va rămîne. Nu știu cîte formule de fizică vor fi îngropate în uitare, cîte lecții de biologie vor supraviețui în timp. Cîndva însă le-am auzit pe toate. Dacă mă voi întîlni din nou cu ele îmi vor părea cunoscute (ca-ntr-un deja-vu).
Fragmente de ore, frînturi de conversație, cîteva „știați că”-uri și toate cărțile citite pentru programa de română. Aceasta este baza culturii noastre pe care vom putea, în viitor, să adăugăm cîte ceva, să completăm unde dorim. Acum nu ne dăm seama toți cît am adunat, dar școala, acest loc în care ne-am petrecut (nu „pierdut”) atîtea zile, ne-a dat mai multe decît credea: o șansă de cultură. (Mara AMBROSIE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!