Politica, umbrelă pentru toți nesimțiții

Eduard ADAM

Sună dur, nu-i așa? Am revăzut propoziția de mai înainte de zeci de ori. Am tăiat-o, am rescris-o, și tot așa… Pînă la urmă, am zis s-o las. Pentru că exprima cel mai sincer jena, frustrarea pe care am trăit-o, culmea, fără s-o merit. Baiul e că n-am fost singurul ziarist băcăuan în această postură jenantă. Au fost și alții care, ca și mine, au ripostat. Păi cum să te numească cineva, pe nepusă masă, „flămînd”. Ei bine, un politician băcăuan s-a gîndit că asta ne e eticheta. E vorba despre consilierul județean Cristi Vintilă, care a făcut afirmația la Conferința municipală a PSD. Asta a fost reacția domnului consilier atunci cînd, în glumă, ziariști, dar și membri de partid au întrebat unde este apa minerală? O întrebare firească, în condițiile în care ședința s-a încheiat la ora 18.00, iar ziariștii au fost invitați la 13.00.
N-am răspuns cu aceeași monedă, deși individul chiar merita acest lucru. Pînă la urmă, cineva l-a întrebat cînd ne-a oferit el ultima oară de mîncare, ca să-și permită ulterior să facă astfel de afirmații. Dovadă despre cît de mulți neuroni are individul, la toate ripostele jurnaliștilor, justificate, el a rîs. Mi-am spus și eu, și alți colegi de breaslă, că atîta poate omul, n-are rost să-l obligi la eforturi mai mari de gîndire. Nu de alta, dar riști să mai auzi și alte trăsnăi, care l-ar dezonora și mai mult.
Cînd am văzut însă jena altor colegi de-ai lui de partid la auzul întregii povești, m-am convins că nu eram eu sau colegii mei deplasați. Personajului care a scăpat păsărica chiar i s-a cerut la un moment dat, tot de către unul dintre colegii săi, să tacă. Măcar în al doisprezecelea ceas. A rîs din nou, și-atunci mi-am zis că e maximul pe care-l poate da omul.

Povestea aceasta n-ar trebui, însă, să rămînă așa. Cred că politicienii băcăuani, dacă într-adevăr vor să își facă ordine în propria ogradă, ar trebui să ia poziție și față de astfel de oameni. Din punctul meu de vedere, o replică de acest gen la adresa jurnaliștilor este un grav prejudiciu de imagine. Fiindcă povestea va rămîne înregistrată acolo, undeva: în ziare, în mințile celor calomniați fără motiv. Imaginea partidului e pătată, cu oricîte scuze ar veni unii sau alții. E, după mine, motiv să-l iei și să-l scuturi pe cel care a făcut partidului un astfel de „serviciu”. Iar dacă l-ai prins că a comis-o și a doua oară, e bine să-i faci vînt din barcă. E lesne că o formațiune politică serioasă n-are nevoie de asemenea neaveniți. Asta, dacă se respectă. Dacă nu, poate să-l tolereze, poate chiar să-i aprecieze „sclipirile” de gîndire în fața jurnaliștilor. Vor avea, însă, de fiecare dată, parte de imaginea pe care o merită: omul și, implicit, partidul.

Mai cred și că ziariștii ar trebui să fie mai atenți cu imaginea lor. Mai ales dacă se știu curați, jurnaliștii ar trebui să riposteze. Să-i pună la zid pe cei care le creează artificial o imagine proastă. Pînă la urmă, la o întîlnire ca cea de sîmbătă relația a fost cît se poate de oficială: instituțiile media, în raport cu un partid politic. Reporterii au tot dreptul să ignore orice altă manifestare viitoare organizată de partidul în cauză, dacă reprezentanții acestuia nu-și vor cere scuze în mod public. E inadmisibil să chemi pe cineva acasă, îl lași să aștepți cinci ore pînă ieși din camera de vizavi, apoi vii și-i arunci în fața „băi, flămîndule!”. Sau, mă rog, ceva pe-aproape, dar, oricum, asta era ideea.

După toată tărășenia de la PSD m-am convins de-un lucru: dacă nu o să învățăm noi, ziariștii, să ne facem respectați, n-o să avem parte de așa ceva în veci. Pentru că respectul, e drept, se cîștigă. Dar dacă nici după ce-ai dat dovadă de cele mai bune intenții nu ești tratat decent, e bine să-i arăți celui care te jignește nefondat unde-i este locul.aștepți cinci ore pînă ieși din camera de vizavi, apoi vii și-i arunci în fața „băi, flămîndule!”. Sau, mă rog, ceva pe-a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!