Polițiștii tineri și mușchii lor

Eduard ADAM

Nu știu cum, dar iar mi-a fost dat să mă cert c-un polițist. Culmea, nu era unul cu state vechi, dintr-aceia pe care îi știam că se comportă ca și cum lumea toată e la bocancul lor. Nu, m-am aprins în discuție cu un proaspăt agent intrat în poliție, care mi-a răsărit în drum și mi-a făcut semn să trag mașina pe dreapta. I-am solicitat să-mi spună, înainte să-i dau actele, ce infracțiune am comis. Așa am aflat c-am trecut pe galben, deși, cu mîna pe inimă o spun, mașina în care eram intrase jumătate în intersecție cînd era verde la semafor. A insistat că a văzut bine, așa că i-am prezentat permisul, certificatul de înmatriculare și asigurarea. A vrut și buletinul meu de identitate, și-așa am descoperit că, deși-l știam mereu în portofel, buletinul nu mai era acolo. I-am explicat situația, și-am dat să-i ofer o legitimație de serviciu sau alte documente pe care le-aveam la mine, din care reieșea că-s eu șoferul, că nu sînt vreun impostor. N-a vrut decît buletinul sau pașaportul. Atunci ne-am luat în bețe. I-am explicat politicos agentului că legea, care impune purtarea documentelor la tine, a fost făcută de legiuitor în spirit constructiv. Adică să-l ajute pe polițist să se edifice asupra identității șoferului, nu să-i dea lui dreptul de-ați pune bețe-n roate. Să se joace cu nervii mei de contribuabil, care lună de lună îi plătesc leafa. Și-atunci am vrut să-i întind legitimația de serviciu, unde aveam și poză, dar și serie și număr de buletin. Culmea tupeului a atins-o stimabilul agent cînd mi-a spus că renunță la infracțiunea c-aș fi trecut pe galben, dar că-mi dă amendă că n-am buletin. Iar după încă vreo două secunde de gîndire, a spus că mă amendează pentru amîndouă. Adică, orice aș fi făcut, tot mă „ardea”, c-așa vroia el.
A fost necesar să-l sun pe comandantul poliției, Ștefan Alexa, să-i explic cum se joacă subordonatul său cu șoferii de-a șoarecele și pisica. Și i-am mai explicat că aș fi plătit și amenda pentru presupusa trecere pe galben sau aș fi contestat-o în instanță (era problema mea cum procedam!), dar că nu pot să accept ca un polițist să se joace de-a infracțiunile cu mine: ba mă amendează c-am trecut pe galben, ba mă pune să plătesc că n-am buletin, deși refuzase să se uite pe-un alt act care-mi atesta identitatea.

Din toată povestea asta, cel mai amar gust mi l-a lăsat concepția noilor polițiști. Sincer, am crezut că infuzia de tineri agenți în poliția băcăuană va mai „curăța” un pic sistemul. Adică nou-veniții se vor comporta civilizat cu șoferii, nu vor mai sta la vînătoare de permise sau la făcut planul de amenzi cu orice preț. Și-am mai sperat și că legea, așa proastă cum e ea pe alocuri, nu va mai fi interpretată de oamenii legii doar ca să-i „facă” pe unii șoferi, care au neobrăzarea de a le arăta cît de strîmb gîndesc.
Din păcate, nu-i așa! „Lupii tineri” din poliție au prins din zbor metehnele colegilor mai bătrîni. Au priceput rapid că ei taie și spînzură cînd sînt în trafic. Se comportă ca adevărați stăpîni. Ei cred că oricărui șofer, atunci cînd e tras pe dreapta, încep să-i tremure nădragii de teamă și-or să accepte cu capul plecat amenda, și-or să tacă chiar dacă n-au greșit, doar, doar vor scăpa cu sancțiunea cea mai mică.

Nimic mai anormal. Am plătit la viața mea amenzi de circulație, atunci cînd am greșit, și n-am sunat pe nimeni să fac trafic de influență. Am achitat și suma necesară ca să-mi deblocheze poliția și oamenii primăriei roțile de la mașină, atunci cînd am parcat-o aiurea prin oraș. Asta e: cînd greșești, plătești! N-am să accept însă în ruptul capului să fiu amendat pentru infracțiuni închipuite de nu știu ce agent. Mai ales cînd merg cu 40 de kilometri la oră, am centură de siguranță și mai dau și actele care mi se cer.
întrebarea mea rămîne, însă, alta: cîți dintre cei care sînt opriți fără motiv și amendați au în agenda lor numărul șefului Inspectoratului Județean de Poliție și pot să reclame la vîrf tupeul unor agenți aflați pe stradă? Nefirescul situației s-ar putea să nu li se pară unora un capăt de lume. Eu spun însă că este, dacă vrem ca lucrurile să meargă, și la noi, ca în lumea civilizată spre care tindem. Unde polițistul nici nu inventează infracțiuni doar ca să-și facă el planul de amenzi, nici nu renunță la o infracțiune, ca să te sancționeze pentru alta, doar ca să-ți arate ce tari și mari sînt mușchii lui. Iar cînd mai realizezi și că mizeria asta ți-o face un individ căruia tu îi plătești, prin taxele și impozitele pe care le dai la stat, uniforma și leafa, deja îți vine să-i trîntești cascheta de pămînt.iam mereu în portofel, buletinul nu mai era acolo. I-am explicat situația, și-am dat să-i ofer o legitimație

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!