Pomenirea Voievodului martir Constantin Brîncoveanu cu fiii săi și sfetnicul Ianache

Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește astăzi pe Voievodul martir Constantin Brîncoveanu cu fii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și cu sfetnicul Ianache. Ei au fost uciși la Constantinopol, în 1714, pentru că au refuzat să se lepede de credința creștin-ortodoxă. Constantin Brîncoveanu este una din marile figuri ale vieții cultural-religioase din Țările Române. Cei 26 de ani de domnie au reprezentat o perioadă de maximă strălucire culturală și artistică. El a ridicat biserici și mănăstiri, una la Potlogi și alta la Mogoșoaia, a ctitorit și celebra mănăstire Hurezu, a refăcut din temelie mănăstirile Mamul și multe altele. Înflorirea bisericească și cultural-artistică din Țara Românească s-a sfîrșit odată cu înlăturarea din scaun a lui Constantin Brîncoveanu. Numeroasele intrigi ale dușmanilor săi la Constantinopol, i-au făcut pe turci să-l bănuiască de „necredință” față de ei și să-l înlăture din scaun. A fost dus în capitala imperiului otoman împreună cu familia sa și o parte din averi, și aruncat în închisoarea celor șapte turnuri. Acolo li s-a promis că vor scăpa cu viață dacă vor îmbrățișa religia islamică, propunere pe care domnul român a respins-o.

Pe 15 august 1714, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, tocmai cînd domnitorul împlinea 60 de ani, au fost duși cu toții spre locul de osîndă. După ce i s-a tăiat capul lui Ianache Văcărescu, au fost retezate capetele celor patru fii ai săi. După ce a asistat la uciderea fiilor săi, Brîncoveanu a fost ucis și el. Capetele lor au fost purtate de turci prin Constantinopol, iar trupurile au fost aruncate în Bosfor. Niște pescari creștini le-au găsit pe mare și le-au îngropat în mănăstirea din insula Halki. Doamna Maria, fiicele, ginerii și nepoții, au fost închiși într-o cetate din Asia Mică, de unde au scăpat cu viață după doi ani. În anul 1720, doamna Maria a reușit să îngroape rămășițele pămîntești ale domnitorului în biserica Sfîntul Gheorghe din București. (C.G.)