Populisme periculoase

Vasile PRUTEANU

Cînd mai are puseuri populiste, domnul președinte Traian Băsescu ar
trebui să știe că adversarii săi politici i le vor întoarce în gît. Gît pe
care aceștia i l-ar rupe cu o plăcere diabolică și i-ar vărsa sîngele fără
să clipească. Frecventarea Golden-Blitzului în văzul public, a altor
restaurante, a ațîțat mințile înfierbîntate ca să-l eticheteze drept „un
derbedeu”, „un bețiv ordinar”, „un marinar destrăbălat”, cu scopul de
a-i pulveriza reputația și personalitatea. Cînd CNA a încercat să
amendeze sever postul de televiziune OTV, aparținînd unui șarlatan
notoriu, președintele nostru a fost singurul care l-a căinat pe găinar.
Răsplata a fost aducerea bandei de încrîncenați ai PRM, strînși uniți
în jurul furibundului tribun, precum odiosul cc al pcr în jurul
cismarului și al sinistrei sale. Același procedeu funcționase și în cazul
platformiștilor, motiv pentru care în numerose publicații președintele a
fost acuzat de troțkism. Adică, de om căruia îi surîde și îi place
anarhia. Ajuns la putere, Stalin a pus de i-a crăpat capul lui Troțki cu
toporul, chiar dacă acesta se ascunsese în Mexic. Nici Gheorghiu-Dej
nu s-a purtat mai blînd cu Foriș (omorît cu parul, ca pe o vită), nici cu
Lucrețiu Pătrășcanu. îndîrjiții, fanaticii, vînătorii de putere nu au criterii
în alegerea mijloacelor de defăimare sau eliminare. Orice abjecție e
bună dacă-i ajută să-și atingă scopurile murdare!
După prezentarea „Raportului de condamnare a comunismului” și
după tot circul huliganic din Parlament, Vadim și ai lui au cotropit
postul lui Dan Diaconescu, împroșcînd lături peste președinte, peste
Comisia Tismăneanu, peste H.R. Patapievici, G. Liiceanu și A. Pleșu
și mai ales peste regele Mihai, pe care l-au acuzat că a vîndut
România rușilor. Cînd asculți opiniile acestor foste trompete ale
ceaușismului îți explici de ce comunismul românesc a cucerit așa de
repede și urît o întreagă țară. Din psihoza de cetate asediată de
megalomanie și turbulență n-am ieșit nici astăzi, din moment ce
excitarea orgoliului naționalist încă mai prostește o mare masă de
oameni. O trivială demagogie naționalistă continuă să ne asurzească
cu vociferările ei, în aplauzele sau în tăcerile complice ale unui
Parlament îndestul deviat spre roșu. în acuzațiile care se silesc să
asmută clasa politică și să o învrăjbească, în disprețul de care
mustește fiecare cuvînt față de anticomuniști, se întrevede teama de
o judecată rămasă în suspensie și ura împotriva acelor români care n-
au mai suportat tirania și s-au întors împotriva ei. Sîntem martorii unei
stări de fapt bizare: societatea românească a fost eliberată de
comunism, dar în multe privințe se comportă tot atît de deficitar ca în
perioada în care era privată de libertate. Iată că după un cismar
analfabet, lumea se dă în vînt după un cioban gălăgios și trufaș peste
măsură (G. Becali). Sau după un tribun (Vadim Tudor) slobod la limbă
ca o țață și veninos ca o năpîrcă. în plus, unele televiziuni mai
aiuresc, încă, poporul cu televizorul. O sumă de tatulici rămași din
vremea minciunilor și cîntărilor deșănțate despre „eroul istoriei” (cum,
bombastic, i se zicea lui Ceaușescu) manipulează opinia publică fără
rușine. Păi, dacă ar fi adevărat că 17 milioane de oameni ar fi decis
clasamentul celor „10 pentru România”, ar însemna că sîntem mai
mult decît un „stupid people”, chiar proști fără speranță și fără
scăpare. Cum să vină în ordine, în simpatia publică, Băsescu, Becali,
Vadim și Năstase? Sînt aceștia compatibili unii cu alții?! Și de cînd,
mama naibii, ierarhizăm oamenii în clasamente de tip sportiv? Cei
citați sînt în divizia A a competenței, iar ceilalți în diviziile B,C,D?
Numai un cap sec putea imagina (sau copia de la alții) o asemenea
gogomănie. De parcă nu ne-ar ajunge că de pe micile ecrane țîșnesc
zilnic minciuni deliberate, ranchiună, demagogie nerușinată, intrigi,
lupte frenetice și fără scrupule în jurul unor interese particulare,
ambiții nedisimulate, fanatisme. Absentează fără motiv toleranța,
înțelegerea, bunul gust, simțul măsurii și al reflecției. Analizelor
profesioniste serioase le sînt preferate scandalurile. Sprijinirea unei
inițiative guvernamentale bune, de pildă, pare un fapt aproape
rușinos, în timp ce un șut tras Guvernului trece drept un gest cît se
poate de lăudabil. Sînt prea de-ajuns aceste necazuri ca să ne mai
încurcăm și în populisme periculoase. E trist că președintele le
instrumentează uneori, le tolerează și susține alteori.bandei de încrîncenați ai PRM, strînși uni

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!