„Leacuri” pentru gripă
Gripa face, din nou, ravagii printre români, luîndu-și tributul din bucuria cu care aceștia întîmpină sărbătorile de sfîrșit de an. Din cauza numărului mare de îmbolnviri înregistrate în ultimele zile, a fost declarată, la nivel național, epidemia de gripă. Numeroase cazuri s-au înregistrat și în județul nostru, ceea ce dă bătăi de cap nu doar pacienților, ci și personalului medical de specialitate. Cum se poate scăpa de această boală sîcîitoare? Prin tratament adecvat. Întrebarea e: de care? Modern sau…clasic? În cele ce urmează încercăm să vă oferim o soluție originală la întrebările de mai sus, inspirate din întîmplări foarte vechi:
„L-a lovit cataroiul”, se spunea, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, despre cei afectați de această boală. Molima cataroiului s-a răspîndit cu o incredibilă iuțeală în Moldova și Țara Românească acum 152 de ani. Nu se știa de unde venise. Unii spuneau că din Serbia, alții – din Rusia. Nu rămăsese casă „fără măcar de un singur pătimaș prins în fierbințeala ei”. Medicii îi spuneau „gripă”, iar cronicile – cataroi. Iată ce scria, în martie 1851, „Gazeta de Moldavia”: „De cîteva luni locuitorii de prin sate și urbii pătimeau de o boală a cărei lățire întrece totul din câte s-au cunoscut. Această boală este Cataroiul, ce se înfățișează mai întîi prin un simplu guturai, adică înfundarea nasului, strănutare și dureri de cap adeseori prea grele. La alți pătimași vine cu dureri în piept, de pântece și mațe. Unii se vindecă în câteva zile, alții zac multe săptămâni”. Și urmează sfaturile: „Ședere în pat, ceaiuri calde de tei, nalbă sau sunătoare. Fiertură de sămânță de in și gutui, ferire de mâncăruri înfierbântoare”. Mai trec anii, cataroiul pare uitat, dar iată că, în 1889, năpădește la noi o molimă cu nume nou: influenza. Dar băcăuanii nu-i acceptă titulatura. „L-a lovit cataroiul”, spun ei atunci când vorbesc despre un nou bolnav.
La Bacău, ajutorul doctorilor lipsea. Băcăuanii nu aveau la îndemînă și nici nu se povestea pe atunci de mijloacele existente astăzi (1906), pentru a se întîmpina o boală molipsitoare, pentru a opri o epidemie. Tot ce-i sfătuiau doctorii de atunci pe oameni era să mănînce usturoi, să bea rachiu și vin roșu, iar apa s-o beie îndoită cu rom. Ca urmare, „pe unde erau cafenele, cofetării, hoteluri, vedeai șezînd pe bănci și pe scaune afară, cete de oameni avînd fiecare sau o sticlă de rachiu, de vin roșu, de apă romuită și mai toți cu…chef! (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns