Primii băcăuani care își înregistrează produsele tradiționale

Cei șapte ciobani din Brusturoasa au decis să-și înregistreze produsele obținute din brînza de oi la Direcția Agricolă de Dezvoltare Rurală Bacău, ca produse tradiționale românești. Oamenii au pus mînă de la mînă și au făcut „Asociația crescătorilor de animale din zona montană Brusturoasa”. „în satul nostru sînt șapte vîrfuri de munți. Pe fiecare vîrf de munte e cîte o stînă. Așa se face că această asociație cuprinde toate cele șapte stîne”, ne-a explicat Sorin Atonoaie, viceprimarul comunei. Ciobanii susțin că brînza făcută de ei merită să figureze ca un produs tradițional specific zonei de munte în care locuiesc. Ei spun că speră să obțină certificatul, chiar dacă Uniunea Europeană impune ca toate vasele folosite în prepararea brînzeturilor să fie din inox. „Aici e marea problemă! Prin asta noi sîntem unici! Cum să folosim vase din inox, dacă rețetele noastre spun că laptele și brînza trebuie să fie ținute în vase din lemn. Sper să se mai îmblînzească cu normele lor! Așa e rețeta pe care o știu de la tata și de la bunicu’, așa fac și branza, și urda, și untul”, ne-a spus Fănică Matei, unul dintre ciobanii din Brusturoasa.

Cu brînza de Brusturoasa la Torino

Viceprimarul comunei, care e și președinte onorific al asociației, susține că toate produsele obținute din laptele de oaie sînt făcute după tradiții de sute de ani. „Oamenii de aici știu cel mai bine cum se prepară această brînză. Adevărul e că are un gust cum rar întîlnești”, ne-a spus Atonoaie. El ne-a povestit că, în urmă cu ceva vreme, a fost cu unul dintre ciobani la Torino, la o expoziție de produse tradiționale. „Fiecare țară a participat cu ce avea unic. Ne-am dus și noi cu brînza de la Brusturoasa. Nu am luat multă! Cred că nici zece kilograme nu aveam la noi. Era cea de-a doua ediție. Pentru noi era prima dată cînd participam la o asemenea întîlnire. Nu ne-am dus să vindem brînză, ci doar să ne facem cunoscuți peste hotare. Erau mulți români, mai ales de prin partea Sibiului”, ne-a explicat viceprimarul. El ne-a mai spus că toți cei care au participat la expoziția din Italia au fost foarte încîntați de gustul brînzei de la Brusturoasa. După expoziția de la Torino, viceprimarul și-a propus să omologheze produsele obținute din laptele de la oile din zonă. „Așa am ajuns să depunem documentația pentru Certificatul de Produs Tradițional. Doar că normele impuse sînt dure! Totuși sperăm”, ne-a spus el.

Nu dau lemnul pe inox!

Ciobanii din Brusturoasa sînt necăjiți că UE le impune ca vasele și aparatura în care se prepară brînza, untul și urda să fie din inox. Aceștia susțin că că rețeta lor nu mai e valabilă decît doar dacă folosesc doar vase din lemn de brad și de paltin. „Ăștia oare chiar nu înțeleg că aici e unicitatea produselor noastre? Folosim doar lemnul!”, susține baciul Matei. Acesta ne-a explicat minute bune că „oile sale nu pasc decît la Ghețărie, unde iarba e rece, curată și grasă”. Omul ne-a spus că la Ghețărie crește cel mai bine măcrișul și oile îl preferă. „Oile se mulg cu mîna. După muls, ele se trebuie să se odihnească, să își revină. De aceea le dau în «golul stînei», la răcoare. Laptele se strecoară prin șase tifoane și se pune în budacă, să stea o oră cu cheag de miel. Cheagul se pune musai cu o lingură de paltin că altfel se schimbă gustul. Eu nu pun prafuri d’alea, de la magazin!”, susține baciul Matei. Acesta ne-a explicat, cu amănuntul, cum face el brînza. „Apoi îl pun la foc și aștept cam o oră să se aleagă cașul. âl strecor, și îl las la dospit cam două, trei săptămîni. Apoi se curăță de prima coajă și se dă prin răvac (n.r. – un fel de mașină de tocat)”, ne-a explicat ciobanul. Acesta ne-a mai explicat că „după ce se dă sare, se frămîntă manual și apoi se aruncă la covată”. El ne-a explicat metoda cea mai bună pentru a vedea dacă brînza este gata de frămîntat. „Se ia o bucățică mică de brînză, cam cît o nucă și se aruncă spre o covată de lemn. Dacă brînza se lipește, înseamnă că e bună, dacă se împrăștie nu o să reziste peste iarnă și trebuie musai consumată”, a explicat ciobanul.

„Brînza, îngrijită ca un copil!”

Apoi, omul a început să ne spună cum „brînza se bate în coajă de brad”. Acesta este convins că marele secret al brînzei sale este coaja de brad în care ea este păstrată. „Se ia de pe copac cam jumătate de metru de coajă. Se fierbe în zerul de la urdă pînă se face galbenă și moale. Se lasă apoi să se zvînte. Se coase și apoi se îndeasă în ea brînza. Se pune la rece. Eu o păstrez așa cum am învățat de la tata și de la bunicu’, la brînzărie, în pămînt”, ne-a zis bărbatul. Baciul Matei susține că cel mai bine este ca brînza să se păstreze în brînzărie la o adîncime de un metru și jumătate și că totul trebuie să fie acoperit cu mușchi de pămînt. „Mușchiul asta de pămînt ține și vara răcoare”, zice acesta. El ne-a mai spus că din zerul rămas face unt și urdă. „Doamne cît e de bun untul ăsta!”, afirmă baciul Matei. Omul e necăjit că „toată rețeta sa e dată peste cap dacă vine UE cu inoxurile ei”. „Ei pun problema igienei dar eu, dacă mulg oaia într-un vas de inox, laptele se va răci. Lemnu-i lemn, dom’le! Apoi, dacă s-o răcit, degeaba, nu mai iese brînza brînză. Știi cum trebuie să să o păzești? Ca pe un copil!”, susține el.

Brînza cu aromă de sunătoare

Rodica Ferchiu, din Asău, este fericită, că a obținut deja Certificatul de Produs Tradițional Roânesc. Aceasta susține că pe ea normele UE nu au încurcat-o. „Au cerut inox, inox am cumpărat”, spune ea. Femeia ne-a povestit că vacile sale pasc într-o zonă polifloră, unde predomină plantele medicinale. „în zona noastră crește multă sunătoare. Pe timpul iernii plantele sînt cosite și uscate. Vacile le mănîncă cu mare plăcere. Laptele apoi are un gust deosebit! Conține o substanță foarte bună pentre tratarea diferitelor afecțiuni”, ne-a zis Ferchiu. Ea ne-a mai explicat că nu tratează chimic nimic, nici fîneața, nici hala de producție. „La mine produsul e ecologic pur!”, zice aceasta. Femeia a recunoscut că deși laptele și brînza pe care le obține de la vaci au aromă de plante medicinale nu a fost la nici un medic ca să verifice exact dacă se pot trata chiar și boli. „Lumea din sat cumpără lapte de la mine dacă au copii cu gîtul roșu sau tușesc. Zic că le trece imediat boala”, susține Ferchiu. Aceasta este convinsă că brînza pe care ea o face are reale calități curative și, cu siguranță, multe boli pot fi tratate fără medicamente. Ci doar cu brînză! (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!