Pro musica

Bill Evans (2)

Radu CIOBANU

Născut și crescut în New Jersey (16 august 1929, Plainfield), Evans a fost selectat de Southeastern Louisiana University pentru o bursă la flaut, unde a primit o formație solidă în teorie, a cîntat în orchestra de marșuri și, de asemenea, a condus echipa de fotball american. Absolvind ca pianist în 1950, a început turnee cu trupa Herbie Fields, dar a fost curînd recrutat și repartizat în a cincea Orchestră Militară lîngă Chicago. După trei ani de serviciu militar, a ajuns la New York, în 1954, cîntînd în cvartetul Tony Scott și studiind la Mannes College, unde l-a întîlnit pe compozitorul George Russell și teoriile sale despre jazz-ul modal. în 1956 deja înregistrează primul său disc pentru Riverside intitulat New Jazz Conceptions cu influențe bop, dar care conținea compoziția sa „Waltz for Debby” care avea să devină cea mai cunoscută lucrare a sa.
în primăvara lui 1958 a început un angajament de opt luni cu Miles Davis Sextet, unde a exercitat o puternică influență, deși componența trupei era selectă. A fost profund implicat în realizarea și executarea epocalului album „Kind of blue”, compunînd cîteva titluri. Astăzi, este recunoscută contribuția sa la elaborarea celebrei compoziții „Blue in Green” bazată pe două acorduri sugerate de Miles Davis.
în decembrie 1958 s-a reîntors cu albumul „Every body digs Bill Evans”, care include bijuteria solo-pian „Peace piece”.
Primul său trio a fost și cel mai apreciat, combinîndu-și forțele cu magnificul basist Scott La Faro și toboșarul Paul Mottan. Cu acest grup, Evans a ajuns o stea, dar destinul tragic l-a pierdut pe basistul Scott La Faro într-un accident de mașină la doar zece zile după ce realizaseră istoricele înregistrări pe viu de la Village Vanguard. Recluziunea lui Evans a durat un an, dar revenirea s-a produs prin înregistrarea unor duete cu chitaristul Jim Hall și trompetistul Freddie Hubbard.
Prin contractul cu Verve, din 1962, Evans a fost încurajat de producătorul Creed Taylor să-și diversifice aparițiile discografice. Cel mai remarcabil experiment a fost „Conversation with my self”, unde a suprapus al doilea și al treilea pian peste prima parte.
Triourile sale au inclus muzicieni importanți, precum basiștii La Faro (1959-1961), Gary Peacock (în 1963), Eddie Gomez (1966-1977) și Marc Johnson (1978-1980) și toboșarii Paul Mottan (1959-1962), Larry Bunker (1962-1965), Philly Joe Jones (1967,1977-1978), Joe La Barbera (1978-1980). Ultimul său trio cu Marc Johnson și Joe La Barbera a primit aprecieri deosebite. în timpul unui concert, pe 15 septembrie 1980, într-unul din cluburile din Manhattan, se va prăbuși peste pian, pradă unei hemoragii interne. Va muri în taxi, în drum spre spital. Influența sa asupra jazzului modern este covîrșitoare.eacock (în 1963), Eddie Gomez (1966-1977) și Marc Johnson (1978-1980) și toboșarii Paul Mottan (1959-1962), Larry Bunker (

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!