Pro musica

Miles Davis și maniera lirică

Radu CIOBANU

De-a lungul unei cariere profesionale care a durat 50 de ani, Miles Davis a cîntat la trompetă într-o manieră lirică, introspectivă și foarte melodică, folosind adesea o surdină Harmon pentru a-și crea o sonoritate mai personală și mai intimă. Dar dacă apropierea, abordarea față de instrumentul său a fost constantă, evoluția sa în istoria jazzului a fost extrem de îndrăzneață și substanțială. Examinîndu-i cariera de pe la mijlocul anilor ’40 pînă la începutul anilor ’90 se poate afirma că a fost în mijlocul aproape fiecărui eveniment revoluționar stilistic, adesea indicînd și conducînd direcția schimbărilor din istoria jazzului atît prin propriile înregistrări și interpretări, cît și prin selecționarea unor parteneri care au forjat noi direcții stilistice.
Se poate spune că jazzul și-ar fi oprit evoluția dacă Davis n-ar fi fost cel care să-l impulsioneze la momentul potrivit. Născut pe 25 mai 1926, la Alton, Illinois, Davis a fost fiul unui medic dentist și al unei profesoare de muzică și a crescut în sînul clasei mijlocii (de culoare) din estul St. Louis-ului, unde familia se stabilise la scurt timp după nașterea sa. Din copilărie a devenit interesat de muzică și pe la 12 ani a început să ia lecții de trompetă. încă de pe băncile școlii, la 16 ani, avea să cînte în cluburi, mai ales în week-end-uri. Un moment apoteotic a fost în 1944, cînd a colaborat cu big-band-ul lui Billy Eckstine, care cînta în St.Louis
Starurile orchestrei erau Dizzy Gillespie și Charlie Parker, arhitecții be-bopului. Deși stilul lui Davis este mai interiorizat și mai puțin dinamic, vraja celor doi giganți a fost covîrșitoare. în septembrie 1944 se înscrie la Institutul de Artă Muzicală din New York (numit mai apoi Juillard). La scurt timp cînta împreună cu Parker la cluburile din Manhattan, pentru ca în 1945 să abandoneze studiile academice în favoarea carierei jazzistice. Inițial se alătură formației lui Benny Carter și participă ca sideman la primele înregistrări.
A cîntat cu Eckstine între 1946-1947, a fost membru al grupului lui Parker în 1947-1948 și și-a făcut debutul pe disc ca leader într-o sesiune din 1947 împreună cu Charlie Parker, pianistul John Lewis, basistul Nelson Boyd și toboșarul Max Roach. A fost însă un eveniment izolat și Davis a mai petrecut mult timp în formația lui Parker. Dar în vara lui 1948 a organizat o orchestră cu 9 membri care avea o secție de suflători neobișnuită. Lîngă el erau prezenți un saxofon alto, un sax bariton, un corn francez și o tubă. Acest nonet utilizînd aranjamentele lui Gill Evans și ale altora, a cîntat două săptămîni la Royal Roost din New York. Semnînd un contract cu Capitol Records, orchestra a intrat în studiourile de înregistrare în ianuarie 1949 pentru trei sesiun, în care s-au produs 12 piese care însă au stîrnit puțină atenție la început. Stilul relaxat al orchestrei, din care au făcut parte, printre alții – Kai Winding, Lee Konitz, Gerry Mulligan, John Lewis, G.G. Johnson și Kenny Clarke a avut o profundă influență pe Coasta de Vest, definind stilul cool. în fine, în februarie 1957, Casa Capitol editează înregistrările sub titlul „Birth of the cool”.emnînd un contract cu Capitol Records, orchestra a intrat în studiourile de înregistr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!