Pro musica

Miles Davis și maniera lirică (2)

Radu CIOBANU

între timp, Davis formase un grup împreună cu pianistul Tadd Dameron în 1949, cu care a avut prima ieșire din țară pentru a apare la Festivalul de la Paris, din luna mai, care a însemnat un real succes. Din păcate, evoluția sa a fost împietată de „pasiunea pentru droguri”, care l-a bîntuit la începutul anilor ’50. Totuși, în ianuarie ’51 a început o lungă serie de înregistrări pentru casa Prestige. A reușit să-și strunească viciul pe la mijlocul acestei decade și a realizat o puternică impresie cu o variantă a celebrei teme „Round midnight” la Festivalul de Jazz de la Newport, în iulie 1955. Interpretarea i-a adus un contract cu prestigioasa casă Columbia, care i-a permis să pună pe picioare un cvintet permanent care îi etala pe John Coltrane, pianistul Red Garland, basistul Paul Chambers și bateristul Philly Joe Jones, cu care a înregistrat, în octombrie, pentru casa Columbia discul „round about midnight”.
Totuși, contractul cu Prestige nu-i expirase și în anii următori a fost forțat să-și alterneze evoluțiile la ambele case de discuri. Au rezultat albumele de la Prestige: „Cookin'”, Workin'”, „Relaxin'” și „Steamin'”, care i-au adus binemeritate elogii. în mai 1957, la doar trei luni după apariția LP-ului de la Capitol Miles se reunește cu aranjorul Gil Evans pentru al doilea disc la Columbia – „Milles Ahead”.
Rafinînd experiențele primului nonet, Davis era în fruntea unui big- band care atingea tendințe de muzică clasică. Apărut în 1958, albumul a fost inclus în Grammy Hall of Fame. în decembrie 1957, Davis s-a reîntors la Paris, unde a improvizat coloana sonoră a filmului „L’ascenseur pour l’echfaud”. Discul apărut i-a adus o nominalizare Grammy în 1960. L-a adăugat pe alto-istul Cannonball Adderley formației sale creînd „The Miles Davis Sextet”, care a înregistrat, în aprilie 1958, discul „Milestone”. La scurt timp după acesta, Bill Evans și Jimmy Cobb i-au înlocuit pe Red Garland și Philly Joe Jones. în iulie colaborează din nou cu Gill Evans și o orchestră complexă realizînd albumul „Porgy and bess”. Dar, împreună cu sextetul Davis începe să experimenteze stilul modal bazat pe improvizația armonică în defavoarea schimbărilor de acorduri. Aceasta conduce la următoarea producție discografică – „Kind of blue”, înregistrată în martie și aprilie 1959; un album care a devenit piatră de hotar în istoria jazzului modern și cel mai popular disc din cariera trompetistului, înregistrînd vînzări de peste două milioane de copii, succes fenomenal pentru un disc de jazz.
în alternanța cu care ne-a obișnuit deja, în noiembrie 1959 și martie 1960 înregistrează din nou cu Gil Evans albumul „Sketches of spain”, conținînd cîntece tradiționale spaniole și compoziții originale în același stil. Albumul le-a adus lui Davis și Evans nominalizările Grammy din 1960 pentru cea mai bună interpretare de jazz, ansamblu și cea mai bună compoziție „More than 5 minutes”.
Au cîștigat ultima categorie cu această piesă. înregistrînd vînzăr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!