Profesioniștii cuvîntului

Mihai BUZNEA

Jurnaliștii băcăuani și-au desemnat, în urmă cu două zile, liderii anului trecut, misiunea de valorizare, departajare și ierarhizare revenindu-i tradiționalului de-acum concurs profesional care și-a derulat cea de a 6-a ediție finalizată cu festivitatea desfășurată sîmbătă după-amiază. Un juriu cu o prestigioasă componență extrajudețeană, așadar ferit de subiectivitatea unor partizanate locale, validat totodată, dar și motivat de o probitate profesională ce nu poate fi pusă sub semnul niciunor întrebări, s-a pronunțat pentru un clasament final care să exprime cu adevărat spiritul de competiție. Dar nu despre ierarhiile din acest top mi-am propus să mă refer, fiindcă oricum – vorba latinilor – alea jacta est (zarurile au fost aruncate). Gala laureaților oferă, cred, unul din momentele potrivite (cel mai potrivit rămînînd, fără îndoială, 22 decembrie 1989, cînd la Bacău a fost fondat primul cotidian postcomunist din țară) pentru a ne pune și a afla răspuns la întrebarea: unde se află presa băcăuană, ce loc ocupă ea în conștiința locală? în prezent, concitadinii noștri au posibilitatea de a-și alege titlurile preferate dintr-o ofertă extrem de generoasă, care cuprinde nu mai puțin de patru cotidiane, trei săptămînale, o revistă lunară de cultură, două publicații de religie cu apariție lunară, un ghid bilunar publicitar, două posturi de televiziune și alte două de radio. Acestora li se adaugă o serie de reviste școlare și alte publicații periodice editate de marile sindicate din județ. în redacțiile acestora lucrează aproximativ 100 – 120 de redactori, reporteri și fotoreporteri (spre a mă referi doar la personalul de concepție -creație) care sînt preocupați de a ne oferi, zi de zi, evenimentele ce fac parte din viața noastră cotidiană și pe care le reflectă cu mai mult sau cu mai puțin profesionalism.
Dincolo de orice comentarii și formulări valorizante, de aprecierile pozitive sau mai puțin laudative venite din partea publicului receptor și consumator de presă, trebuie spus că fenomenul publicistic băcăuan este unul de referință în context național. Cu plusurile și minusurile lui: tiraje scăzute, audiență relativ modestă pentru audio-vizual, partizanat evident al anumitor publicații și posturi, neimplicarea în chestiuni majore pînă la decuparea unor finalități ș.a. Nu în ultimul rînd, faptul că la concursurile profesionale naționale condeierii băcăuani au punctat de doar două ori în 17 ani: un premiu la anchetă (în urmă cu vreo zece ani) și o nominalizare. Ceea ce denotă că performanța autentică nu se confirmă în cadrul competițiilor locale, care ar trebui să se constituie în rampe de lansare pentru accederea la cele mai înalte niveluri profesionale.
Și încă ceva: o publicație, oricare ar fi ea, nu aparține celor care o scriu, ci publicului căruia i se adresează. Acesta dă, trebuie să dea comanda socială, să inspire politicile editoriale. Din păcate pentru ambele părți ale acestei ecuații, și publicistica băcăuană este lovită și suferă de sindromul teribilismului și al prezentării constatative, asumîndu-și un risc pe care-l sesiza însuși primul gazetar al țării în urmă cu aproape un secol și jumătate: jurnaliștii (…) au făcut lumea de sexul lor – public. Ori, decența și obiectivitatea trebuie să fie dascălii oricărui condeier, norme de la care se abdică, din păcate, de mult prea multe ori. Un alt vechi și notoriu gazetar român spunea, încă din anii interbelici, referindu-se la jurnaliști: cînd scrii, să nu o faci gîndindu-te doar la tine, la propriile orgolii; poartă-ți condeiul în așa fel încît mai tîrziu, peste ani și ani, atunci cînd îți vei reciti articolele, să nu ai motive a roși ori a-ți reproșa ceva.
îndemnul este la fel de valabil și astăzi… e sexul lor – public. Ori, decența și obiectivitatea trebu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!