Profesor renumit de matematică, ajuns într-un ospiciu de nebuni

L-am cunoscut pe Ion Herescu, în 2003, la Bacău. Purta aceleași haine de luni bune, iar barba scurtă și deasă ascundea cei 54 de ani. Ziua o petrecea pe la bibliotecă, iar noaptea se odihnea sub cerul liber pe cîte o bancă din parc. Discuția cu el ne-a dezvăluit o personalitate complexă, un om capabil să abordeze o gamă largă de subiecte, de la matematică la psihanaliză, de la politică la teologie. Am aflat și cîteva frînturi, cutremurătoare, dar, din păcate, nesigure, din existența sa. „Am fost profesor de matematică. După Revoluție, am vîndut tot ce aveam și am plecat în Germania cu soția și cei doi copii. Al treilea s-a născut acolo și am încercat să ne descurcăm cu sprijinul autorităților și al bisericii catolice locale”, a povestit el. La un moment dat, Herescu a fost internat timp de șase luni într-un spital german de psihiatrie, cu diagnosticul „delir de gelozie”. „în unitatea medicală condusă de un individ de origine română, doctorii m-au testat fizic și m-au supus la tot soiul de experimente”, a recunoscut omul.
Aveam să revedem numele straniului intelectual doi ani mai tîrziu, pe lista asistaților Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap (CRRPH) Comănești. Internat aici din octombrie 2003, Herescu a fost diagnosticat la sfîrșitul anului trecut cu schizofrenie de tip paranoid. Am încercat să-i vorbim, dar era plecat prin oraș. Am primit însă cîteva informații de la specialiști. „Tot ce știm cu certitudine despre el e că a emigrat cu familia în Occident și că s-a întors singur de acolo. Revenind în România, a stat o vreme la fratele său din București. A ajuns apoi în Bacău, la o cunoștință, după care a fost instituționalizat la noi. în ciuda bolii de care suferă, este complet inofensiv chiar fără medicație și se arată destul de mulțumit de traiul de aici. Rătăcește mai multe ore pe zi, scrie și citește extrem de mult și e relativ amator de comunicare. încercarea de a obține date privind trecutul său a reușit în prea slabă măsură. deoarece nu am găsit pe nimeni din familie, iar asistatul refuză să discute despre asta”, ne-au relatat ei.

Ecuația cu prea multe necunoscute

Ce s-a întîmplat cu profesorul Ion Herescu după 1989? Cum a trăit în Germania și de ce s-a întors fără cei dragi? Ce anume a declanșat boala care l-a făcut prizonier al propriei sale minți? Iată cîteva dintre întrebările rămase deocamdată fără răspuns. „în scrierile sale, acest om încearcă o ciudată sinteză între trecut și viitor, caută să găsească o explicație pentru evoluția societății”, a mai precizat colectivul de specialitate de la CRRPH. „Era o somitate, unul dintre cei mai buni profesori de matematică din zonă, scriitor și om de cultură. Probabil că izolarea lingvistică și etnică de care s-a lovit în Vest l-au afectat negativ”, a sunat părerea inspectorului școlar general Ghiorghi Iorga.
„A fost profesor de matematică, cel mai bun din Bacău, însă a profesat foarte puțin. Ani buni a dat meditații numai acasă. Era celebru pentru că toți copiii care făceau pregătire la el erau admiși la facultate. Era pasionat de literatură și a publicat proze în mai multe reviste. Avea o inteligență ieșită din comun”, ne-a mărtirisit și poetul Gheorghe Chițimuș, un alt apropiat al lui Herescu. (Alin LEANCĂ, Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!