Provocare pentru… politicieni

Gheorghe CHIȚIMUȘ

âmi pun și eu așa, ca tot românul, o întrebare: dacă o grevă sau, mă rog, un alt gen de manifestație de protest, ar fi durat – de fapt, dacă ar fi încercat să dureze atîta cît durează și de cînd durează – scandalul iscat de „bilețelele” despre care are cunoștință cam toată lumea, precum și conflictul deschis dintre cele două palate, desigur că acea grevă (sau manifestație) dacă nu ar fi fost „rezolvată” imediat de către forțele de ordine, sigur că în cîteva zile, cel mult o săptămînă, ar fi fost interzisă printr-o hotărîre judecătorească. Dar nu despre greve și manifestații este vorba în aceste rînduri, ci despre scandalurile pe care clasa politică românească le oferă presei, societății românești, în general, drept acoperire a problemelor nerezolvate. Presa și posturile de televiziune sînt oglinda acestui scandal (al „bilețelelor”, în cazul de față) dar, din păcate, mass-media românească nu este o oglindă nici de cristal, nici bine șlefuită. Pentru că deformează, uneori chiar pînă la grotesc, devenind parte a scandalurilor de acest gen. Desigur, jurnaliștii, comentatorii, analiștii trăiesc din asemenea evenimente. Acest lucru nu justifică, însă, plăcerea – uneori sadică – de a întoarce lucrurile pe toate fețele, de a căuta chichițe și de a pune „gaz pe foc” nu pentru a clarifica ci, dimpotrivă, pentru „bîlciul” în sine. Iată de ce vin în rîndurile de față cu o idee: la nivel de organizație profesională – și mă gîndesc, de pildă, la Clubul Român de Presă, dar și la diversele televiziuni și ziare independente, fie de provincie, fie centrale, să lanseze – în paralel cu subiectele pe care clasa politică le oferă populației, o campanie susținută pe o altă temă, cu adevărat majoră și, deci, importantă pentru societatea românească: adică, presa, alături de societatea civilă, să ofere, la rîndul lor, subiecte clasei politice, pe care să o bombardeze zile și săptămîni în șir, dacă se poate chiar în momentele cînd clasa politică începe să deverseze ce are mai rău și mai urît în ea. Iată, de exemplu, subiectele cu care presa și societatea civilă pot ține în șah clasa politică: frica de autorități – în trecut și în prezent; salariile și nivelul de trai actual, cu opinii calificate ale specialiștilor din domenii precum alimentația, sănătatea, educația (fiindcă, apropo de frică: oare cîți dintre specialiștii din aceste domenii au curajul să se pronunțe despre starea actuală a lucrurilor, la noi?!); Justiție – lege, dreptate sau… injustiție?; exploatarea inumană și jaful la care este supusă populația în societatea noastră; sex, imoralitate și depravarea clasei politice și a unora dintre „oamenii cu bani”; manipularea, pervertirea morală și transformarea „în legume”a tineretului; comerțul și concurența neloială; aberațiile din învățămînt; disprețul – manifestat prin indiferență – față de cultură; mentalitățile înapoiate, naționaliste, ultranaționaliste și reacționare la adresa progresului. Toate acestea, precum și multe altele, ar putea constitui teme care, susținute în campanii mediatice agresive și de durată, cred că ar reuși să trezească, măcar în parte, interesul clasei politice. Sperăm măcar, dacă nu sîntem convinși cu adevărat…

3

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!