Punctul pe „I”

Legalitatea iluzorie

Valeriu TRAIAN

Cazul, sau speța, cum le place avocaților să spună, Parcului Bordei din Capitală, dezbătut intens în ultimele zile, atît în presa scrisă, cît mai ales la televiziune, ridică, după părerea mea, cel puțin două semne de întrebare: unul – despre cum a ajuns parcul, din „domeniu public” în proprietate privată; și al doilea – despre felul cum se aplică Legea 10/2001 cu privire la retrocedări. La prima întrebare răspunsul este dat: pe vremea cînd Traian Băsescu era primar general al Capitalei, peste capul consilierilor a dat o hotărîre prin care Parcul Bordei trecea din „domeniul public” în proprietatea privată. Pînă aici nimic nou, pentru că în toate hotărîrile, fie legale, fie, mai ales, în marginea legalității, primarul le lua peste capul consilierilor, motivînd că aceștia fiind majoritar PSD îi blocau orice demers. Așa se face că Parcul Bordei, cu ditamai suprafața de cîteva zeci de hectare, în care se cuprinde și Lacul Floreasca (și el destul de întins) a devenit, după părerea noului proprietar – Costică Costanda – o curte în care se poate construi o gospodărie. De fapt, este vorba de un spațiu în care este proiectat un ansamblu de vile de lux, respectiv o zonă rezidențială pentru niște „amărîți de miliardari”.
Povestea, așa cum a ieșit ea la public în urma hotărîrii judecătorești definitive a Curții de Apel București, ne amintește de miracolele pe care le pot face primarii cu schimburile de terenuri. Sînt cunoscute rezultatele acestor permutări, din care indivizi care nu au avut la viața lor nici un centimetru pătrat de pămînt în proprietate, au devenit peste noapte posesori ai unor imense suprafețe, neapărat în zonele rezidențiale, cu o ridicată valoare încorporată. O dată ajunși aici se intră în sfera justiției. Cei cu mulți bani sau cu putere politică obțin orice hotărîri doresc, definitive și irevocabile. Avocați bine plătiți de către cei interesați, desigur inteligenți, instruiți și buni profesioniști, uzînd de o sofistică doar de ei înțeleasă, adică de argumente bazate pe ce spun sau, mai curînd, pe ce nu spun legile, amețesc lumea în numele legii, lăsînd omului simplu impresia că în România, în sfîrșit, tronează legea. Nimic mai fals! Revin la exemplul local amintind doar că Tribunalul din Bacău a dat cîștig de cauză fostului primar în legătură cu terenuri în litigiu fără să se întrebe vreun magistrat de cînd și de unde a dobîndit baronul nostru aceste proprietăți?
Ne-am apropiat și de a doua întrebare, aceea legată de aplicarea Legii 10/2001. Cu fiecare caz în parte ne convingem că această lege a fost dată: 1.- Ca să știe Europa că se respectă proprietatea și că sînt repuși în drepturi cei deposedați abuziv de regimul comunist; 2.- Pentru a face „justiție” în cîteva cazuri cunoscute din Europa: Hohenzollern, Habsburg, Sturza, Caragea ș.a., precum și pentru unele situații unde magistrați și autorități locale au fost direct interesați și cărora li s-a și restituit pînă în prezent tot ce era și ce nu era de restituit. Pentru marea masă a cetățenilor României, Legea 10/2001 a fost și este un agregat cu roți dințate prin care se scot bani fără număr pentru executorii judecătorești, pentru notari, pentru arhive, pentru Termloc, pentru administrațiile financiare, pentru primării, pentru serviciile de cadastru, pentru tribunale etc. Și pentru ce? Ca, în cel mai fericit caz, să ți se promită înscrierea cu acțiuni la iluzoriile active ale fondului proprietății.
Ce interese oculte or fi fost în chestiunea Parcului Bordei nu putem ști, dar se subînțelege de vreme ce și actualul primar general al Capitalei – Adriean Videanu, ca și Emil Boc – președintele partidului unic, sînt la unison în apărarea intereselor d-lui Costică Costanda, arătînd că „hotărîrea judecătorească este mai presus de orice” și, implicit, îl apără și îl justifică pe mentorul comun, fostul primar general al Capitalei, pentru isprava făcută. Omului simplu nu îi rămîne decît să se hrăneasca cu iluzia că, iată, în România legea este mai presus de toate. Așa să fie? „Toți suntem sclavii legilor ca să putem trăi liberi”, spunea Cicero. Numai că în scumpa noastră patrie, România, oamenii cinstiți, dar săraci, rămîn doar sclavi ai legii, iar cei bogați și puternici, ca și cei mai mulți dintre hoți, sînt mereu liberi!

este dat: pe vremea cînd Traian B

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!